poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-11 | | Prima și cea mai importantă a fost într-un apartament, la un chef în 1985, undeva, cândva, în cartierul Viziru III din Brăila. Aveam o gașcă faină, era aniversarea Genei (diminutiv pentru Eugenia). Eu eram singurul care nu suporta muzica românească, indiferent de gen. Aveam și am scuze pentru că ascultam foarte mult progres, și la noi nu prea se cânta așa ceva, mai adaug că nu eram deloc atent la texte. După ce ne săturam de dans, la chefurile sau ceaiurile cum se spunea pe atunci, ne obișnuisem să ascultăm muzică. Înainte de a pune vinilul la prăjit, Stelică (plecat din țară după '89 ca majoritatea găștii http://youtu.be/jcnouuukr0g ) mi-a șoptit discret la ureche "te rog, io, frumos, ascultă măcar prima piesă!" http://youtu.be/DYrue2RvYlI N-am scos un cuvânt până după Concluzie http://youtu.be/FpUk6EW8anU. De fapt, mi-am zis în gând pe la mijlocul L.P.-ului http://youtu.be/R9OhFZXOBy4 "omul ăsta cântă pe limba mea". Mi-am spus asta pentru că textele nu erau nici din cele prea metaforice nici din cele prăbușite în simplismul mai rău ca moartea, simplism care e mai prezent ca oricând acum în anul 2013. După două săptămâni știam pe de rost toate cântecele de pe Veac XX. A fost un fel de dragoste la prima audiție. Primul concert unde l-am văzut pe Vali a fost la Brăila în Arena Progresul. Era spre sfârșitul verii lui 1987. Atunci am auzit pentru întâia dată Vino Doamne http://youtu.be/iB7DnJtrncg. M-a impresionat foarte mult. În lumina apusului umbros, cântecul avea ceva din jalea unei doine. Spre bucuria mea după cântare m-am întâlnit cu o gașcă de rockeri care nu veniseră la concert. I-am dojenit amical. Unul dintre ei, Lăscărică zice "băi, Ștefane, s-a auzit foarte bine și din Grădină; la aia cu Doamne, Doamne am rămas muți cu toții; dacă mai ținea puțin eu scăpam șoriceii la obraz!" Avea dreptate, Grădina Mare se afla aproape, poate la nicio sută de metri în linie dreaptă. În februarie 1992la Timișoara cu grupul Foileton am cântat în deschiderea Companiei de Sunet. Eu i-am prezentat și am spus câteva cuvinte despre verticalitatea morală a lui Vali. Când a intrat în scenă după ce mi-a strâns mâna, mi-a zis încet aproape de ureche "să nu mai spui la nimeni!" Următoarea a fost la o lansare a lui Alexandru Andrieș în subsolul fostului Magazin Muzica de pe Calea Victoriei. Dacă nu mă înșel se lansa L.P.-ul Acasă. Eram binișor ambetat. Vorbiseră câțiva invitați, urmau întrebările ziariștilor. Cum nimeni nu începea, am deschis eu gura cu aplomb "probabil că sunt și oameni de radio pe aici. Vă întreb de ce dracu difuzați atâta muzică de toată jena? Omul ăsta de ce nu e difuzat cât merită?" M-am întors spre Vali care era la un pas în spatele meu. "Ieși d'le în față, să te vadă ăștia!" Chiar am vrut să-l apuc de mânecă să-l trag la vedere. Aveam o motivație pentru gestul meu exagerat. În urmă cu câteva săptămâni ascultasem emisiunea Vineri Noaptea în Direct. Acolo Lucica Popescu Moraru încerca să-l convingă pe Vali că e foarte difuzat. A lăsat-o să spună ce avea de spus și i-a răspuns scurt " Lucica, îmi pare rău dar eu știu foarte bine câți bani iau de uniune" Ultima oară l-am văzut în Biroul Fundației Phoenix. Era după îngrozitorul accident când un BMW a reușit să sperie două autobuze dintre care unul a intrat pe contrasens. Am o prietenă al cărei tată este taximetrist. Acesta se afla parcat în fața cinematografului Patria. Văzuse foarte clar cum autobuzele se întreceau grăbindu-se să se retragă, șoferii gesticulând unul spre celălalt. Era și mai slab decât îl știam. Sub aparenta seninătate se simțea o mare durere sufletească. S-a discutat despre muzică, texte. Ne-a povestit cum un celebru compozitor de muzică ușoară i-a spus despre cântecul Anotimpuri http://youtu.be/07rhlHhxaEE "foarte bun cântec, Vali, păcat că nu poate fi difuzat decât iarna" La ediția din 2004 a festivalului Om Bun am luat premiul Vali Sterian. Am fost foarte fericit și într-un fel cred că meritam nu numai pentru compozițiile cu care concurasem. În prima formulă CRI GRI, la primul nostru concert în toamna lui 1997, am avut pe lista de cover-uri Iluzia Unei Insule http://youtu.be/eWZwrqZes_A. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate