Sunt un corp albastrit, din praf de stele,
Sunt frunza aurie bătută în vântul violent al toamnei,
Sunt oda de dor a dependențelor excesive,
Sunt fiul rătăcit pe plaiurile ațelor întortocheate.
Sunt acel zid rezistent, în vremuri de război,
Sunt piperul măcinat de griji din prânzul trecutului,
Sunt apa nemărginită, strălucind în vâlvătaia soarelui de primăvară.
Sunt complexitatea ascunsă în simplitatea acțiunilor de zi cu zi,
Sunt nesiguranța gândurilor ascunse fățiș,
Sunt dorința nemărginită aruncată-ntr-un cotlon, dată uitării,
Sunt teama de a fi țigara terminată, într-o dimineață de iarnă,
Sunt particula de imperfecțiune a Universului,
Sunt energia distructivă a propriilor sentimente,
Sunt colivia plină cu energie, pasivă în momentele de agonie...
Sunt ploaia furtunoasă care se prelinge pe șindrilele caselor supraevaluate,
Sunt curcubeul zâmbetelor în diminețile răcoroase de vară,
Sunt cinismul schițat la o masă cu invitați nepoftiți,
Sunt tot ce ar fi fost dezirabil să nu fiu,
Sunt sălbăticia inspirată de florile de câmp,
Sunt bagajul incomplet de cunoștințe în haosul afectivității,
Sunt fuga absentă din timpul unui REM,
Sunt victima perfectă a paradoxului,
Sunt vânzătorul de hedonism cu haine eudaimoniste,
Sunt opaițul folosit în casele arhaice pentru luminare.

Sunt...