poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-21 | | de ziua culturii naționale toți intelectualii din țara mea au vrut să vorbească în sunetele asurzitoare ale șlagărelor lui bob dylan catindat la premiul nobel pentru literatură el știe să cânte și să deseneze așijderea gamele războinice cel mai bun bob dylan dragi rezerviști din vietnam nu se ridică nici la genunchiul lui păunescu dintâiul magnetizând nouăzeci și nouă la sută din populația lumii acesteia depopulând românia china pacea și lumina eu știu o pictoriță a cărei melancolie în fața existenței exprimă îndoiala și nehotărârea cu atâta sfâșiere și îndurerare de-ți vine să intri în tablouri și să nu mai ieși niciodată de acolo tu nu mă iubești nici tu tu acela în care am crezut cu adevărat cui să-i dau floarea dragostei mele cui să declam arta romană și nemurirea dacilor liberi îmi înmoi pensula-n lacrimi și tablourile pleacă năuce prin lume uitând numele meu de-atâta neiubire mă așez udă pe malul fluviului care sunt și plâng pentru mine breban mircea e s danilov pleșu liiceanu stoiciu daniel corbu alcătuind oricând prima națională a braziliei din țara mea câștigând orice campionat mondial de literatură și filosofie pentru un popor de neînțelepți toți cărturarii dar absolut toți cum ar fi spus nichita așezându-se pe o rogojină de paie de foarte demult mobila din lemn de nuc nemaiexistând decât prin japonia țara care a învățat lumea să-și facă seppuku în loc să bea un shake herbalife așteptând cu umilință să umblăm desculț pe acolo pe unde se spune că a trecut și eminescu ocolind cu tandrețe bolile celei de-a doua soții a lui titu maiorescu despre care omul prin care a început cultura română n-a scris nimic în jurnal copleșit de emoții voluntare probabil bolile de care suferă lumea mea în acest moment nimeni nu mai poate să meargă fără să se ardă pe pământul în flăcări prea târzii fântâni arteziene nu pot stinge focul din sufletul omului trudit așezat ghemuit pentru ritualul rogojinei transmis din tată-n fiu ca pentru rugăciunea ultimului samurai învins de cărturarii din țara mea într-o mișcare de revoluție fulgerătoare ca o lovitură de sabie până la viitoarea cometă căzând miraculos peste hamletiene revoluții
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate