ce importanță are dacă eu nu am mai putut domina lumea
așa cum stă scris în vechi tratate medievale
din moment ce toată învățătura lumii nu înseamnă nimic în fața morții
de multe ori ți-am arătat barcagiul către care trebuie să ne-ndreptăm
doar apele se-ntorc înapoi omul niciodată din nebunia lui
voi spune că libertatea se cucerește prin har
dar nu mă-ntreba ce souvenir ninjutsu îți pot lăsa după moarte
ca să te cutremuri de ajuns îți va fi să vezi fulgerul negru
inundând cerul senin curbându-se printre nourii albi ai vieții trăite
din belșug în lacrimile gândului pietrificat
de înfățișarea iernii din suflete fără dăruire și fără alint
știu să-ți arăt și acum culoarea cuvintelor ovale
înscriindu-se perfect în iarna din sufletul fiecăruia
va fi o iarnă lungă pentru oameni albi mutați în alte emisfere
am cunoscut oameni dezghețați la foc automat
pentru ca să dea bine în poza de la gazeta de perete
numai privindu-i ei sunt mândria și onoarea noastră
este inutil să te-ntrebi cine a distrus orașul
și țara mea care este lumea poeziei
pe strada cu numele poeziei trec două mumii gemene
discutând despre nepoata din filmul nevăzut de fellini
în hula lumii gingașe își va face doctoratul în criminologie
asta pentru că nimeni nu poate plagia moartea
triunghiul masonic încercuindu-l pe mihai eminescu
cheamă vinovații să-și ceară iertare
vinovatul lenin
vinovatul stalin
vinovatul hitler
vinovatul ceaușescu și cei care-au urmat în răul absolut astfel încât
în țara mea toți marii oameni învață să tacă și să intre în peșteră
te-ai gândit vreodată că tristețea din ochii bătrânului care a murit
și pe care n-ai mai apucat să-l revezi îți va netezi viitorul
amintirile grele ca plumbul îți vor arăta mereu drumul
același drum metafizic pe care îți va fi dat să mergi
într-o zi când toate se vor sfârși în lumină?
viața mea și a ta este o epopee scrisă de altcineva
însă dacă ne-am regăsit pe același drum străluminat
de palida rază a vieții în căutare mută
clipa voluptoasă ca luna romanticilor se pierde
printre filele scrise cu penița de aura vremelniciei
mă vei urma fără putință de tăgadă te voi striga din morți
ca hașdeu botezat cu numele tău poezie
mă vei înțelege și mă vei ierta într-o idilă perfectă
timpul ca o imensă roată de fum se evaporă și se pierde
sau nici nu a fost decât melancolia care-mi vine ca o mănușă
n-o ridica