într-o zi oarecare(atunci cînd voi crede că au nevoie de mine)
am să închid ochii de parcă aș închide seiful unei bănci
aș scrie pe cer tot ce mă doare
mai întîi aș sufla așa cum făceam pe vremuri pe geamurile compartimentelor de tren goale
apoi cu degetul aș scrie s.o.s-uri și rugăciuni

ca să-mi ascund neputința e mai ușor să spun că nu am fost niciodată
că am fost o scînteie care a făcut dragoste cu un strop de apă
că am fost vineri și dumnezeu robinson

oho și ce bine ne-a fost hrănindu-ne cu iezi imaginari
și stafide

da
poate că n-am fost niciodată
am citit biblia dar ea o să mă citească vreodată pe mine?

am primit fiecare zi ca pe un blid de orez pe care îl primește un deținut
am mulțumit gardianului
am primit fiecare zi ca pe un glonte în cap
așteptînd ca soldații să-mi scoată dinții de aur
am făcut dragoste cu fiecare zi și în fiecare noapte m-am trezit cu banii pe noptieră

am scris crezînd că mă curăț
că voi fi iertat
ceea ce dumnezeu a greșit
omul să nu despartă

pentru mine a devenit mult mai ușor să zbor
decît să merg și să văd asfaltul ridicîndu-se în miezul nopții
ca london bridge
să facă loc celor ce nu mai sînt
porniți într-o croazieră de lux

un singur regret
eram pe mont blanc și s-a crăpat cerul
dacă aș fi știut
forțam puțin și mă strecuram în el
puteam să joc la păcănele fără să pierd
nici un om
însă eram băutor de bere neagră și aveam de două ori greutatea normală
de-atunci am renunțat la bere
îmi beau propriul sînge zicîndu-mi că e sîngele domnului
am slăbit și stau cu ochii spre cer în speranța
că o să crape din nou

îți spun ție toate acestea
pentru că mi-e tot mai greu
în orașul acesta care miroase a spermă
și a carne de vită proaspăt tăiată
mi-au luat cele patru sute tancuri
le-au dus la topit
au făcut cruci pentru cei care mor fără nimeni
m-am săturat să primesc fiecare zi ca pe o citație de la un executor judecătoresc
ce mă anunță că a cedat creanțele unui alt înger asfixiat

într-un final mi-aș vinde și sufletul
celei care știe să-mi închidă ochii