poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-29 | | am crezut că propriu-mi vis mă va mistui când se apropie oarba tăcere am privit cele două turle ale bisericii din care după cutremur a rămas doar una învățăceii erau aproape și eu știam din filosofia lui pitagora mult mai multe decât se publicase pe internet de oameni grăbiți ca fotbaliștii masoni incapabili de o victorie măreață jucând mai mult în culise la masa verde unde se decide soarta lumii o dragilor nu-i cunoaște nimeni pe acești oameni care fac ce vor când vor și pentru cine vor liceul în care anghel rugină a fost invitat de domnul iosub să spună vorbele sărăcăcioase din iarna lui ’56 când a plâns în curtea tatălui meu cu tatăl meu și cu tot satul care a uitat să meargă cu uratul după moartea lui labiș poetul selenar este singurul liceu din lume unde se vorbește răspicat am mers pe drumuri cu zăpezi mai înalte decât pădurile despre care labiș scrisese căprioara din vis a venit în camera mea după aceea și a dormit mult timp ca și cum ar fi știut că prietenii mei trebuie să moară când i-am dat drumul să plece pădurea s-a mutat mai la deal sau mai la vale în vârful muntelui n-a ajuns niciodată cu adevărat decât părintele cleopa hrănit cu ierburi și cu napi de o femeie care-și avea bărbatul în temniță și care pentru a nu-l trăda acceptase ca oamenii de aur ai comunismului să-i scoată dinții cu chirpidinul unealta imperială de pe vremea lui doja fratele ei profesoară absolută de cosmogeneză călare pe vânturile cu inimă de câine gonind caiii sălbatici de stepă ai vidului dintre om și vidul victorios al aproapelui a toarce fuiorul puținei vieți care a mai rămas din fiecare se cheamă handmade și se poate practica până la trei-patru dimineața dacă ai inspirație fără riscul de a cădea în derizoriu privește în orașul în care nu mai stă nimeni atârnă ghirlande rusești cele din china nu mai pot face alte victime după ce li s-a acordat premiul nobel pentru inspirația prelungită a puterii chineze dacă te mușcă un pekinez nu s-a inventat vaccinul și nu mai poți fi autist suferința autistului pe câmpul de luptă iluminează un alt soare pe care oricât ar vrea guvernele să-l descompună tot soare se numește eu pot scrie cu ideograme cum răsare soarele o parte a sufletului mântuit prin poezia bunului samarinean trecător prin viața autistă nevăzând decât meciurile de fotbal ale învinșilor se mântuie doar cel care trăiește în spiritul poeziei eliberarea prin necuvânt și prin tensiunea inefabilă spală rănile învinșilor și-i curățește de infernul celorlalți pe care nu i-ai atins decât o secundă suficientă pentru a fi urât până la moarte luciditatea ți-a fost dată să nu adormi când moare enkidu în anul mai lung decât toți anii fără colindători pe străzi doar maimuțoi pocind sfânta tradiție prietene tu ești bunul samarinean care linge rănile omului dement prin istoria oprită pe dreapta ca o mașină pe care nu mai știe nimeni s-o pornească și nici înțelege cum din aripa albastră a păsării nedecapitate va crește o iarbă moale pe care nu poți păși decât cu grijă și cu teamă de ce-și poate dori omul mai mult iarba fiarelor care să descuie lacătele ferecate ale dumnezeirii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate