am crezut că propriu-mi vis mă va mistui când se apropie oarba tăcere
am privit cele două turle ale bisericii din care după cutremur a rămas doar una
învățăceii erau aproape și eu știam din filosofia lui pitagora mult mai multe
decât se publicase pe internet de oameni grăbiți ca fotbaliștii masoni
incapabili de o victorie măreață jucând mai mult în culise la masa verde
unde se decide soarta lumii o dragilor nu-i cunoaște nimeni
pe acești oameni care fac ce vor când vor și pentru cine vor
liceul în care anghel rugină a fost invitat de domnul iosub să spună vorbele
sărăcăcioase din iarna lui ’56 când a plâns în curtea tatălui meu cu tatăl meu
și cu tot satul care a uitat să meargă cu uratul după moartea lui labiș
poetul selenar este singurul liceu din lume unde se vorbește răspicat
am mers pe drumuri cu zăpezi mai înalte decât pădurile despre care labiș scrisese
căprioara din vis a venit în camera mea după aceea și a dormit mult timp
ca și cum ar fi știut că prietenii mei trebuie să moară
când i-am dat drumul să plece pădurea s-a mutat mai la deal sau mai la vale
în vârful muntelui n-a ajuns niciodată cu adevărat decât părintele cleopa
hrănit cu ierburi și cu napi de o femeie care-și avea bărbatul în temniță
și care pentru a nu-l trăda acceptase ca oamenii de aur ai comunismului
să-i scoată dinții cu chirpidinul unealta imperială de pe vremea lui doja fratele ei
profesoară absolută de cosmogeneză călare pe vânturile cu inimă de câine
gonind caiii sălbatici de stepă ai vidului dintre om și vidul victorios al aproapelui
a toarce fuiorul puținei vieți care a mai rămas din fiecare se cheamă handmade
și se poate practica până la trei-patru dimineața dacă ai inspirație
fără riscul de a cădea în derizoriu privește în orașul în care nu mai stă nimeni
atârnă ghirlande rusești cele din china nu mai pot face alte victime
după ce li s-a acordat premiul nobel pentru inspirația prelungită a puterii chineze
dacă te mușcă un pekinez nu s-a inventat vaccinul și nu mai poți fi autist
suferința autistului pe câmpul de luptă iluminează un alt soare
pe care oricât ar vrea guvernele să-l descompună tot soare se numește
eu pot scrie cu ideograme cum răsare soarele o parte a sufletului mântuit
prin poezia bunului samarinean trecător prin viața autistă
nevăzând decât meciurile de fotbal ale învinșilor
se mântuie doar cel care trăiește în spiritul poeziei
eliberarea prin necuvânt și prin tensiunea inefabilă
spală rănile învinșilor și-i curățește de infernul celorlalți
pe care nu i-ai atins decât o secundă suficientă pentru a fi urât până la moarte
luciditatea ți-a fost dată să nu adormi când moare enkidu
în anul mai lung decât toți anii fără colindători pe străzi
doar maimuțoi pocind sfânta tradiție prietene tu ești bunul samarinean
care linge rănile omului dement prin istoria oprită pe dreapta
ca o mașină pe care nu mai știe nimeni s-o pornească și nici înțelege
cum din aripa albastră a păsării nedecapitate va crește o iarbă moale
pe care nu poți păși decât cu grijă și cu teamă de ce-și poate dori omul
mai mult iarba fiarelor care să descuie lacătele ferecate ale dumnezeirii