te rog să mă ierți dacă –am ajuns mai târziu pe colină deasupra pământenilor
să te duc în spate prin locuri neumblate de nimeni până la noi
să mă scuz politicos că am stat mai mult de vorbă
cu sora bunicii mele dinspre mamă care l-a cunoscut îndeaproape
pe nicolae iorga și i-a dat binețe în fiecare zi ca singurului extraterestru
pe care lumea l-a acceptat ca fiind de-al casei fiecăruia
fiica ei mi-a spus că nu rezistă la 100 de ani să vorbească
mai mult de o oră cu nimeni cu mine a stat trei ceasuri și mai dorea
mi s-a părut că-l văd venind pe stră-stră-bunicul de la plevna
cu izmenele pline de schije auzind în realitate doar salve de tunuri
pentru cei care au făcut independența româniei
în neputința ei nici nu m-a întrebat cum mă cheamă de-al cui sunt
oricum nici nu-și știa toți strănepoții acoperiți de cloșca cu puii de aur
știam că ai să mă ierți de aceea am întârziat
să beau laptele călduț de la micul dejun
după care toți academicienii au ținut adevărate cursuri iscate din senin
de fiecare întrebare de-a mea ca pe vremea lui iorga
mângâind 20 de copii orfani amăgindu-ne cu ideea
că vom trăi o viață demnă fără pile prin puterea spiritului
care va schimba tot răul de pe fața pământului
neurmând nicio propunere indecentă
singurătatea omului care încearcă din răsputeri
să-și acopere vidul propriei sale vieți cu femeile iubite din viața lui
face să se prăvălească pădurile cu tot cu legea lupu intervievat de mine
singurul ziarist căruia i-a fost dat să scrie despre alt genocid
din pădurea interzisă cu milioane de stejari seculari
care au murit într-o noapte deși prin românia nu trec uraganele
și nici nu vor trece decât copii cu flori
în mână de la o școală germană din timișoara
ieșiți înaintea tancurilor de revoluție tovarășa învățătoare crezând
că se defilează și florile din poezii sunt prea puține pentru morții
din piața operei înșirați ca mărgelele pe ața incandescentă
la minus 19 grade când am băut în cișmigiu cel mai bun vin fiert din lume
și tu-ți doreai să rămâi însărcinată să nu te mint
să nu mă pierzi prin niciun muzeu atipic
cu peizaje năucitoare și melancolice în care s-au odihnit ierarhic
toți scriitorii literaturii române sărutându-ne cu jalea lumii
din cauza căreia era să se răstoarne autobuzul în prăpăstiile de la posada
cu domnii academicieni care nu mi-au răspuns la toate întrebările
și cărora le-ai spus că abia mai reziști să trăiești lângă un impotent
nevrând să recunoști că toate femeile care au fost până la tine
de-abia mi-au ajuns până la călcâiul lui achile
căutându-te nebun pe străzi și spunându-mi că
cele mai frumoase străzi din lume sunt cele din bucureștiul interbelic
recitându-ți bacovia pe strada unde a locuit bacovia
și holderlin pe care tu-l știai pe dinafară în germană
cu mult mai bine decât mine
mă ascultai fără să respiri cu ochii în lacrimi
pentru că nimeni nu recită mai bine decât mine poezii
când vrăjește o fată cuminte și genială ca tine ralu
știam că va veni o zi când voi fi comparat cu orfeu
și voi coborî după tine în labirint fără lumânare
cu singura lumină aprinsă de buzele tale ca hadesul
că steaua ta se va aprinde direct din camera mea
și lăzile pline de manuscrise care nu mă mai interesează
vor fi cărate pe umeri de gunoieri fără simbrie
rupte –n fâșii ca la-mpărțitul pământului după revoluție
fiecare apucă puțin din ceea ce i se dă nu din ceea ce i se cuvine
din obișnuința lucrurilor mărunte a poporului meu
voința de putere a devenit afiș electoral pe o carte de poezii
citită în singurătate și în șoaptă dacă-ți va fi somn
reprezentanții curentului oniric vor înfige steaguri de chiparos
în dreptul fiecărui vis fără mine
orfeu îți va face semn să-l însoțești prin pădurea baccantelor
despuiate aflate în stare de ebrietate prelungită
dacă - ți se va părea rău după cei care te –așteaptă cu gând rău ca să te piardă
află că orfeu a fost acolo înaintea ta și i-a lovit cu lira în moalele capului
astfel încât durerea cântecului să țină o mie de ani
cât va trebui să-ți însoțești copilul la grădiniță
nu te agita prea mult orfeu a pregătit fiecăruia o sfeștilă de adevăr
cu viața întoarsă pe dos nimic
nu poate preschimba faptele reprobabile
și condamnabile nimic
nu te scapă de griji după ce ai pierdut-o a doua oară pe euridice
peleșul în care n-am văzut niciun ghid mai perfect decât sânii tăi de fată
și pe care eu am atârnat tablouri cu regina-mamă
ieșindu-ne de departe înainte exclamând cu reproș regal
o ce tablou regal este acesta și eu nu-l am în colecția mea de paradoxuri
șeriful din tenesse își aruncă pălăria pentru o nemțoaică atât de frumoasă
tu chiar ai ajuns profesoară la o universitate faimoasă
într-o zi îmi va fi dor de faimosul domn chomsky
dacă ne vom reîntâlni în această viață îi vei adresa
cele zece mii de întrebări din teza mea de doctorat
pentru care națiunea română se luptă imparțial de la ’48
luptă neiculiță pentru fericirea scumpei mele țărișoare
îmi voi face vreme să i le aștern pe hârtia sălbăticită de comunism
în care numitul domn chomski crede mai mult decât în Dumnezeul unic
ralu
vinovat este regele
care a zidit peleșul
iar o să întârzii să-ți car fetița în spate
ce seamănă leit cu mine și cu tine
după toate descoperirile anatomiei
când îndrăgostiții se află la mii de km unul de altul
copiii lor le seamănă
băiatul meu seamănă cu tine dar nu l-am născut eu
ci distanța dintre două genii născute pe o stradă
și regăsite ca din întâmplare pe strada ta
unde s-a încheiat războiul civil din america
loviturile de pedeapsă executate perfect de băiatul meu
care-și petrece mai mult timp pe terenul de fotbal
decât mănâncă sau doarme vor trezi românia din somnul de veci
pentru mine băiatul meu va câștiga campionatul mondial de fotbal
măcar tu să fii acolo în finală și să-l îmbrățișezi fierbinte ca o mamă bună