lumea chimică a fariseului plesnește ca ploaia lacustră peste lumea vameșului
ajuns pelerin rus nu-l mai vede nimeni cum intră în lume și pleacă stângaci
cei care n-au citit niciodată pelerinul rus se schimbă la față
devin pământii –illuminati se îmbracă tărcat vaporean
îmi imaginez că toți cei care-și postează coeficientul de inteligență pe net
și care tot vor să ne subțiem ca o lamă de cuțit într-o bună zi
vor repune inchiziția în drepturi și lumii inapte de a gândi metafizic
i se va preda arma rugăciunii inimii ca singura armă mortală cu laser lingvistic
spintecând pământul de suferința inorogului
ce se vindecă în camera mea plină de cărți numai de raftul întâi
niciodată n-am trăit din iluziile altora ci numai din ale mele
mai fertile decât amenințările cu moartea
când îmi exersez banalele antrenamente ninja
singurul lux pe care mi-l pot permite fără bani
în țara cu cei mai mulți miliardari analfabeți se declanșează raliuri
cad funcții guvernamentale se cerșește aurul dacic rusesc comunist
vânzătoarele de la supermarket se bagă sub masă
cineva aruncă în ele cu bani și monezile sunt adunate să ai
pentru când duci mortul la groapă numai că toți morții sunt excursioniști
fiecare om de bine are mai multe cauciucuri în pod
decât scrisorile adevărate ale ispitei din tinerețe
când ne-am revăzut cel mai bun prieten al meu președintele frăției din uruk
devenise pesimist se îndoia până la glezne de viitorul nepoților săi
și nici nu mai credea că va mai prinde să-i vadă
ronțăind cele douăzeci de tone de mere bot de iepure
celălalt prieten se teme că nu va mai avea cui să le vândă
toate miresele l-au înșelat cu un tir de bărbați
presa feminină n-a mai scris nimic trecând cu vederea faptele infidele
ale bărbaților infideli pedepsiți la o așteptare mai lungă decât tirul
toate lucrurile în interiorul cărora mi-a fost dat să mă mișc
se ordonă ca decimarea în imperiul roman
sala de clasă numărul doi a mea a băiatului meu
etajul doi pentru cei doi profesori de literatură din liceu
singurii care mai discută din doi în doi ani
problemele de literatură de pe toată planeta
doi elevi din 22 de milioane au răspuns afirmativ literaturii
două femei m-au iubit punându-și în joc viața pentru mine
prima a fost mama mea care mi-a dat totul fără să-i dau nimic
a doua a fost o ființă necunoscută fără aripi
născută în aceeași zi cu mine în aceeași lună în același an
a oprit tramvaiul pe linii m-a luat de mână să mă ducă
să-mi vorbească părintele cleopa operat a doua oară de rinichi
la spitalul din copou am trecut prin două uși
nu le-a deschis nimeni