nu sunt nici mai rău
nici mai ...eu
cu ...oricâte întâmplări arse
a fost totul precum o cămașă -
am purtat-o cu eticheta la vedere
s-o pot cândva înapoia

timpul nu se pierde
când înveți să-ți asumi rușinea
(fără să faci din asta virtute
sau paradă, adunând compasiuni publice...
pentru vina altora sau ...mai mult a ta)
timpul se câștigă cu răbdare

nu sunt mai rău
nici mai altul
cu toate neîntâmplările scurse
numai blazații umblă după frustrări proaspete, mie
mi-a ajuns
sensul lui destul pe norme fixate mereu de alții

sunt aici și acum -
e ca la hotel în eul ăsta, uite,
un soi de provizorat sau turism deșirat
în propria piele (da, cea pe care unii s-au îmbulzit să-i pună preț, s-o parieze...
când nici eu n-o consideram mai mult decât
o biată coală de scris albă și sferică

nu am de ce să-mi cer iertare
ar putea ierta doar cine a trăit vina, iar acela n-are nevoie de cereri
ideea de dreptate?... - e ceva ascuns în iubire - și cine
a iubit într-atât?