dacă privești multă vreme același om
oasele lui se prefac în clape
negre

pe care moartea își trece degetele
cumva agale, doar ca să-ți surprindă
fiecare gest

& dacă privești multă vreme același colț
devii unul
lumina cade asimetric
și rotunjește ochiul.



îngerul este îndepărtat ca un furnal
și habar n-are
cum e să fii umbra
unui scârțâit
care pune ochi, pe jumătate închiși, șirului
de colivii
în care-și lăsase cerul

& dacă privești multă vreme pe fereastră
că stai la etajul 7 nu mai înseamnă nimic.
o căzătură bine făcută are loc întotdeauna
seara
după ce ți-ai lăsat ochii în pahar
ca o proteză dentară
cu care mușcă tăcerea