“Peisajele” omaneze ale Cameliei Radu


“Pietrele semănă întâmplător cu durerea/ ascuțite când sunt proaspete/ abia smulse din stâncă” (Povestea deșertului); “Mă înfășor în mătasea fiecărei zile/ până voi deveni sâmbure/ timpului tău// Te adun fir cu fir/ zvon/ clipire/ lacrimă” (Oman); “La marginea nopții/ întâlnesc marea/ cu spatele la țărm o găsesc/ atât de fragilă de parcă/ e doar închinare/ și vers” (Bandar al-Jissah); “Nimb alb/ orașul călătorește/ prin deșert/ corabie/ de rugăciuni” (Terasă în Azayba); “Noaptea în Oman-/ eșarfe de mătase/ parfum Amouage” (Haiku, 1); “Statornicie-/ capra, curmalul, un om/ deșert de piatră” (Haiku, 3); “Nemărginire-/ femeie privind marea/ bărbat pe gânduri” (Haiku, 4); “Munți sparți -/ soarele mestecă/ Þipete de umbre.” (Fire de nisip, 2); “Bătrânul orb de lângă wady/ atinge piatra/ cu toiagul./ Ochiul pământului/ lăcrimează” (Fire de nisip, 6); “Alb între stânci:/ un bărbat./ Femeia lui,/ fulg negru” (Fire de nisip, 11); “un căuș/ un cuib/ un vis/ orice cărăuș de emoție/ pentru că eu sau tu nu avem nimic/ suntem/ efemere corăbii/ doldora de amintiri/ de pași// în pânze bat vânturi cu nume arbitrar/ sonore istorii/ ne înghit mincinoase” (O margine de cuvânt); “La Shatti-al Qurum, pe plajă,/…/ liniștea este mai consistentă ca văzduhul,/ cade grea peste lume, un adevăr primiordial./ Glasurile se topesc fără amintire,/ nici firele de nisip de sub pași/ nu se aud,/ ești singurul locuitor de pe Terra,/ ești primul./ Glasul tinereții nu s-a auzit încă,/ nici gustul fricii nu e știut/...” (Plaja Shatti al-Qurum, versiunea pentru europeni).

Această juxtapunere de versuri, secvențe, segmente de poem decupate din prima jumătate a volumului “Oman”, scris de Camelia Iuliana Radu, s-a alcătuit aproape de la sine când am început să caut, să urmez și să sugerez printr-o suită de “repere” liniile de forță ale cărții, accentele care-i marchează relieful variabil.

De la poem la poem, poeta își surprinde cititorul cu notații, imagini, observații ingenios cristalizate, în formula concisă, intensă, de haiku, sau întrețesute cu finețe în pânza mai amplă a unui poem-scrisoare cu suflu impetuos (Plaja Sahti al-Qurum – versiunea pentru europeni).

Energia și prospețimea expresiei, sinceritatea dicțiunii dau seama de autencititatea experienței interioare și a stărilor și motivelor poetice primordiale care au dus la scrierea poemelor. Întâlnirea cu spațiul arab, în speță cel omanez, produce în cazul Cameliei Iuliana Radu o adevărată schimbare de destin poetic.

Constantin Hârlav