Astăzi, la ședința de vineri a Cenaclului "Atitudini", al Casei de Cultură "I.L. Caragiale" din Ploiești, a fost prezentată cartea de debut a Mariei Dobrescu, sensibilă poetă din Câmpina.
Volumul, tipărit de Editura „Grinta”, în Colecția „Poezia 9” - îngrijită de poetul Adrian Suciu - a avut lansarea oficială in Tabăra de creație de la Sibiu, ARTGOTICA, vara aceasta.
Coperta, realizată de Lia Maria Vasiliu, aruncă nada primului contact, vizual, spre sugestia titlului (Mireasa de sare), o postură reversibilă a ființei noastre interioare. Infinitul trăirilor personale, în care legarea de real este doar un văl pribeag de mireasă, pe deasupra insurmontabilei adancimi sufletești, este o definiție artistică aprope exactă a versurilor cuprinse în acest volum de debut.
Voalul miresei - rolul, candoare și contur conștient - se pierde în conținutul emoțional amplu, răsărind cine știe unde, ca și sarea, sub forme noi, cristalizând sentimente noi.

Mereu în preajma pericolului de a se destrăma, furat de adanc, versul - și ca atare mesajul descifrabil al sensibilitații – este promisiunea unei statornicii făcută de poetă realității cotidiene, deși are conștiința fragilițății asumării, în condițiile în care adîncurile sensibile se reformulează mereu și alte ipostaze, urme de o clipă pe plaja obiectivității, le iau locul.

Temele alese de Maria Dobrescu sunt ipostaze ale meditației despre sine, despre efemera secundă a concretizării abisului inconștient în forme de gând și trăire, toate destinate transformarii continue.

Am remarcat tacerile dintre versurile poetei, sugerate prin spații bine ancorate în text, acele tăceri care crează interacțiune cu cititorul, sugerându-i astfel să fie atent mai ales la poezia din el, deschisă prin lectură. Tăcerile Mariei Dobrescu sunt părți consistente din poem, de care, dacă cititorul nu va ține seama, sensul acestor versuri poate rămîne închis.

Ele fac parte, de multe ori, din metafora textului, fiind una dintre tehnicile de transmitere a mesajului.
Universul semantic al „Miresei de sare” este sugerat de un vocabular inefabil, uneori zgîrcit, definind astfel un vers modern, original, încrezător și sigur.

Este un aspect contradictoriu, faptul ca deși autoarea operează minimalist prin cuvinte, în texte abia schițate, ca autoare se definește cu atât mai mult sigură pe mijloacele sale literare, fiind încrezătoare în efectul lor. Poezia capătă astfel concizie, o anume greutate analitică, definește o autoare atentă și tocmai de aceea credibilă.

În cele 64 de pagini ale acestui volum de debut vom regăsi o lume de simboluri si credințe romînești, devenite repere literare, repere de dezlegare a metaforicului, al ambiguității, iar spre final, poeta pare a găsi chiar și soluții acestei agonii în starea de efemer, ca și cum sarea, cristalizată după multe experienșe prin lume – mirese nealese, ia forma omului, o forma neidealizată, dar, consideră poeta, demnă de alegere.