Delir cu tremurături de gînduri (selecție)

Tenere ogni speranza, voi ch'entrate. Sexul este singurul infern accesibil cu drum de întoarcere.

*

Cuget... deci mă scufund în mine, adînc, tot mai adînc, și fără colac de salvare. Cuvintele mele sînt adevărul care iese la suprafață, sufletul rezidual al gîndurilor abisale.

*

Dacă frumusețea ar fi putut să oprească timpul în loc, mi-aș fi dorit să fiu o femeie neasemuit de frumoasă. Ah, înțelepciune, te aștept să mă înfrumusețezi cu primărara veșnică a cuvintelor tale!

*

Noi am creat timpul și tot noi ne-am închinat lui. Trecutul, prezentul și viitorul alcătuiesc sfînta treime a celor ce se tem de eternitate.

*

Precum oamenii de zăpadă înfruntăm căldura inimilor din jur căutînd sensul altor anotimpuri.

*

Femeile își schimbă mai des fustele decît își schimbă timpul cele patru perechi de pantaloni.

*

Totul e iluzie, depinde cine o creează.

*

Iubirea înseamnă să plutești deasupra lacrimilor. Gîndirea înseamnă să plonjezi în profunzimea lor. Frica înseamnă să cauți mereu un colac de salvare. Indiferența înseamnă să nu plîngi.

*

Nu vei fi genial învățînd cuvintele unui geniu, ci aplicîndu-le în viața de zi cu zi.

*

Chiar nu știați că poemele se iubesc între ele cînd se lipesc două pagini?

*

Victoriile se conjugă doar la timpul pierdut, ținînd inima pe post de spadă și scut.

*

Ochii mei sunt două lagune albastre pline de sînge petrolifer. Speranța moare asfixiată în aurul negru al versului.

*

Cea mai bună rețetă pentru egoism: singurătate și suferință fizică. Din păcate... egoiștii vor să se vindece numai cu rețete compensate.

*

Orice tristețe are o consolare amară: oglinzile nu mor niciodată, își schimbă stăpînul la fiecare privire.

*

Viața este o luptă pe care am pierdut-o înainte de a mă naște. Tot ce fac acum este să-mi savurez înfrîngerea. Trăiesc închis într-o lume în care gratiile sunt înalte pînă la cer. Iluzia cea mai frumoasă a morții este cînd privesc stelele. Gata, m-am decis! Renunț la locul de veci! Vreau un nou loc de muncă! Ce are de spus Dumnezeu la toate acestea? M-așteaptă să-l vînez prin univers cu reportofonul. Îmi împrumută cineva o pereche de aripi?

*

Prezentul este un sandviș cu singurătate între două felii de timp, împărțit frățește cu umbra.

*

Poți trece prin viață anonim ca un rîu pe sub pămînt, nimeni nu va ști din ce apă își potolește setea. Poți trece prin viață ca Saul pe drumul Damascului, nimănui nu-i va păsa că te-ai schimbat, că spiritul tău are nevoie de un mediu propice înaltei comunicări.

*

Nici moartea nu mai impune respect, a devenit o simplă măturătoare care ascunde oasele sub preșul celui fără cîine la ușă.

*

Am ucis animalul din mine, îndrăznesc să scriu despre primul arbore plantat în paradis: îmi cresc muguri pe șira spinării.

*

Cel mai greu pentru un om care vrea să ajungă foarte sus nu este să învețe zborul ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.

*

Am urît oamenii pentru că i-am iubit și am crezut în ei. I-am urît pentru lașitate, minciună, ipocrizie, indiferență. Ura mi-a dat putere, ura mi-a dat boală. Cu timpul pînă și ura s-a stins. Acum sînt foarte dezamăgit. Dezamăgit pentru că oricît de mult m-aș sacrifica în numele poeziei, oamenii continuă să-și trădeze semenii și, cel mai rău, să-și trădeze propriul suflet. În acest moment mă întreb: eu pentru cine scriu?

*

Dacă ți-este scris să mori înaintea femeii, să o rogi să nu se oprească la cumpărături de haine pe ultimul drum. Riști să pierzi și Judecata de Apoi...

*

Teoria evoluționistă a lui Darwin aplicată pe femeie: celulă, celular, celulită.

*

Marea poezie vine numai la aceia care nu mai au nimic de pierdut în afară de propriul gînd.

*

Chinezii nu cred în mitologia greacă. Cerber poate păzi liniștit porțile infernului.

*

Singura decizie pe care oamenii ar trebui să o ia în pat este să moară decent.

*

Politica este călăul societații civile, dogma este dricul.

*

Unii oameni vînează ideile ca pe fluturi, alții le urmăresc ca pe melci. Vă dați seama cîtă trudă pentru cei care nu cunosc suferința?

*

Oamenii încep prin ceea ce li se oferă, continuă prin ceea ce înțeleg singuri și sfîrșesc prin ceea ce uită.

*

Sufletul nu se poate vindeca, asa cum nici nu se poate îmbolnavi. Dar se poate salva.

*

Un om care este cu adevărat modest nu este deranjat de lipsa de modestie a celorlalți, pentru că nu poate fi rănit și nici nu i se poate diminua iubirea.

*

Nimic nu este interzis visătorului, dar lumea aceasta nu este un vis, ci întreruperea lui.

*

Stiți cum sunt poeziile? Ca și zilele în care trăim. Uneori avem o zi mai bună, alteori o zi mai proastă, iar poeziile se conformează sentimentului. Evident, este mai ușor să ții minte o zi în care ți s-a întîmplat un lucru extraordinar și care te-a inspirat pe măsură. Dar oamenii trebuie să își aducă aminte și de zilele mai proaste, tocmai pentru a face diferența. Ei nu au nevoie de utopii nesfîrșite ci de lucruri tangibile în care se pot regăsi.

*

Eu cred în mari iubiri, nu în mari amăgiri.

*

Toamna se numără păsările oarbe...

*

Este mai ușor să dormi cu mortul în casă decît cu muza moartă în inimă.

*

Ce înseamnă să fii perfect? Să te iubești așa cum ești și să îi iubești și pe alții așa cum te iubești pe tine...

*

Îmi place să trăiesc acele zile în care prima propoziție cu care ies afară din casă durează pînă seara și se limitează la două cuvinte: te iubesc!

*

Știi, oamenii visează adesea să călătorească printre stele și să-și găsească acolo iubirea. Numai tu ești norocoasa la care universul a venit în persoană și ți-a pus o galaxie la ureche...

*

Gloria este inerția clipei în eternitate. Iubirea este inerția eternității într-o clipă. Cunoscîndu-le pe amîndouă, prefer magia lui Dumnezeu...

*

Sunt insomniacul clipelor de nemurire. Dacă voi închide ochii voi extermina o lume ce mi-a fost dăruită într-un moment de tandrețe divină...

*

Cine se trezește conștient în zorii suferinței, ajunge înțelept în amurgul gîndurilor.

*

Cu cît un om gîndește mai mult, cu atît trebuie să lase mai mult de la sine pentru a fi fericit. A lăsa de la sine nu înseamnă a renunța la ceea ce este ci a-și oferi constant doze de beție sufletească, admirînd frumusețea lucrurilor înconjurătoare și a oamenilor pe care pretinde că-i iubește. A admira nu înseamnă a analiza, a iubi nu înseamnă a cîntări, cine gîndește excesiv fără momente de beție sufletească are toate șansele să fie un veșnic neadaptat la umanitate, un filosof pentru care nu există decît pesimism și dezamăgire.

*

Prefer oamenii care știu ce vor în dragoste ... un "mda" valorează cît o mie și una de nopți de suspiciuni...

*

Realitatea este că nu cîteva mii de curve trebuie să schimbe mentalitatea unui popor de milioane, ci un popor de milioane trebuie să schimbe mentalitatea celor cîteva mii de curve.

*

Destinul pune mereu un sac de nisip pe spatele celui care crede că iubirea este doar un zbor pe aripile vîntului...

*

Să nu mai plîngem cu lacrimi de crocodil, lipsa frumuseții interioare nu poate fi tratată de propriile noastre victime. Avem întotdeauna bisturiul gîndului bun care poate îndepărta ipocrizia din noi.

*

Sunt poeți de care nu a auzit nimeni, poeți care trăiesc în turmă pe atelierele literare și se laudă între ei, poeți care cîștigă concursuri și dorm cu medaliile de tinichea pe piept, poeți susținuți de criticii și organizațiile de mucava ale prezentului și poeți care s-au născut în viitor și urmează a fi înțeleși. Cine rămîne în istorie și pentru cît timp? Punîndu-mi această întrebare încep să caut elixirul vieții veșnice și o fac tot prin poezie.

*

Nu trebuie să te umilești în fața iubirii și să te cobori la rangul de sclav sau cerșetor. Trebuie să renunți la surplusul de ego în favoarea tăcerii și a admirației.

*

Dragostea este epuizarea cărnii prin lăcomia tandră a sufletului.

*

Prietenia după sfîrșitul unei relații în doi este reziduul neputinței de a iubi, un fel de ipocrizie de lux pentru a arăta celorlalți cît de buni suntem.

*

Datoria de a ne aduce aminte în viață de clipele frumoase nu este față de cei care ne-au făcut fericiți în acele momente, ci față de noi înșine. Este trist să uităm ce a fost frumos, la fel cum este trist să ignorăm ce este frumos lîngă noi, rămînînd ancorați în trecut.

*

Accept respectul sau recunoștința pentru fosta iubire, dar prietenia nu există. Nu putem reprima amintirea clipelor intime alături de persoana pe care am iubit-o, sub pretextul unei prietenii. Ceva e putred, nu a existat atracția fatală a iubirii la cei care rămîn prieteni.

*

Cînd toți îți zic că ești beat, ți se spune să te culci. Dar cînd ești mai treaz decît toți ceilalți, de ce ți se spune că visezi?

*

Dragostea ne învață mereu să facem dragoste, dar pînă la dragoste sunt atîtea lecții despre comunicare... Cine sare peste aceste lecții, nu va ajunge expert în dragoste ci în disimulări și himere, iar omul pe care a pretins cîndva că l-a iubit va deveni un simplu accesoriu al vanității.

*

La prima vedere un om îți poate părea indiferent, la a doua te obișnuiești cu prezența lui, la a treia este posibil să-ți placă, la a patra cei din jur vor începe să fie geloși. Probabil că pînă acum am trăit trei vieți cît trei strîngeri de pleoape pentru a ajunge să mă îndrăgostesc de tine la prima vedere.

*

Care ar trebui să fie ambiția unui îndrăgostit ? Să renunțe la sine pînă se regăsește complet în celălalt.

*

Oricat de bun ai fi, oricat de mult ai oferi, oricat de bine ai face lucrurile, depinde cine face diferența, depinde cine te iubește.

*

Gloria înseamnă să ne înșelăm constant propria viață cu o mare iluzie... Dar viața, mult mai înțeleaptă, lasă de la ea pînă în ultima clipă, cînd se derulează filmul celor mai frumoase amintiri. Gloria își ia catrafusele și pleacă, ne agățăm de viață pentru a mai obține o șansă, lacrima mortis consfințește regretul...

*

Și chiar dacă vei fi rănit, să accepți durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubește omul iubește dumnezeu și dacă nu renunți niciodată la iubire, nici dumnezeu nu renunță la tine și îți va da într-un final ceea ce meriți.

*

Tot ce este materie are amprenta lui Dumnezeu, iubind materia în esența ei, putem accede la divinitatea ei. Ca să-l înțelegem pe Dumnezeu, trebuie să-l iubim cu fiecare atom al materiei noastre.

*

Înțelepciunea apare cînd alegem să spunem cuvinte importante în locul cuvintelor mari.

*

Prin gînd ești stăpînul tuturor aspirațiilor tale, prin muncă sclavul tuturor neajunsurilor. Într-o existență perfectă ar trebui să înfăptuim totul prin gînd, chiar și universul în care trăim...

*

M-am născut pe jumătate viu, pe jumătate mort, într-o lume pe jumătate strîmbă, pe jumătate dreaptă. Întreagă este doar dorința mea de a rămîne mereu uluit de frumusețea iubirii...

*

Pe zi ce trece se umple un pahar al singurătății mele absolute. Cîndva mă voi așeza cu amintirile la masa tăcerii și îl voi bea pînă la fund.

*

Lumea este un imens cub Rubik în mîinile unui bătrîn orb. Doar zgomotele suferințelor noastre îi dictează mișcările.

*

Cîtă văpaie să am în mine, cîte gînduri năstrușnice, cîte jocuri și cîtă fantezie, cîtă forță de a crea și de a reinventa clipa, cîte dorințe nebune și cîte temporizări... astfel încît să nu fiu corupt de imensa dorință de autodistrugere a lumii, astel încît să nu te pierd niciodată?

*

Va veni vremea cînd toată ura acestei lumi se va transforma într-un scîncet și fiecare își va da seama cît timp a irosit în loc să fie fericit. Obosesc în această obsesie de umplere a spațiului înconjurător cu propria noastră concepție despre viață, în loc să umplem golul din noi cu iubire.

*

Ce bine ar fi dacă în cafeaua amară a dimineații, oamenii ar înmuia și lascivitatea gîndurilor cu care pleacă la drum în fiecare zi. Ce fericită purgație!

*

Fericirea este o lacrimă ce încă n-a atins pămîntul.

*

Trebuie să te raportezi mereu la ceilalți, prin experiență trăită, pentru a-ți da seama cît de singur poți fi în doi sau cît de singur poți fi în mulțime. Cînd vei învinge aceste singurătăți, prin iubire, vei fi cu un zîmbet mai aproape de chipul trist al Mîntuitorului...

*

Cel mai trist nu este să le lipsești celorlalți, ci să-ți lipsești ție însuți.

*

Erau vremuri cînd gîndurile mele atingeau marginea universului și îl trezeau pe Dumnezeu din somn. De curînd am aflat că femeile îl păzesc pe Dumnezeu la hotarele somnului...

*

Uneori, chiar și peștele care se zbate pe uscat este mai fericit ca inima mea care se zbate aiurea într-o mare de sînge. Suntem proscriși asfixierii cu zădărnicie și necunoaștere. Aș vrea să vină Dumnezeu să îmi facă respirație gură la gură...

*

Mai întîi trebuie să iubim divinitatea din noi înainte de a-i iubi pe ceilalți, altfel vom depinde mereu de ceilalți și nu vom descoperi cu adevărat cine suntem.

*

Cînd ești în fața celui mai frumos miracol numit iubire, luptă folosindu-ți toate gîndurile curate și nu apela la ceilalți pentru a cuceri sau pentru a rămîne cu femeia visurilor tale. Chiar dacă vei fi ajutat, atunci cînd vei fi singur cu ea, adevăratul tău caracter și neputința ta vor ieși mereu la suprafață.

*

Cîte influențe are omul în jur, atîtea slăbiciuni are. Influențele pot distruge tot ce dorești, tot ce simți, tot ce ești, dar mai ales... tot ce iubești.

*

Orgoliul unor oameni este atît de mare încît preferă să piardă tot ce este mai important, în schimbul unei idei ce roade ca viermele din măr. Într-un final, nimeni nu va mușca din fructul unei minți otrăvite.

*

Realitatea este atît de crudă încît oamenii se hrănesc cu răbdări prăjite la focul inimii...

*

Poezia, cruce pe linia destinului care ne arată unde s-a săvîrșit o iubire de la care au fugit toți martorii în afară de poet.

*

Poetul, cadavru umblător în spatele căruia fiecare urmă este un mormînt care se umple cu aurul negru al cuvintelor.

*

O vorbă înțeleată spune că peștele de la cap se împute. Completez: și iubirea la fel...

*

Nu este o calitate să te eliberezi de povara adevărului cît mai repede și s-o arunci pe umerii altora. Te poți goli de prezența adevărului și nimic nu-l mai poate înlocui, nici măcar o minciună. Dar dacă împarți adevărul cu alții și continuă să fie o parte din tine, care te face responsabil și împăcat cu sinele, atunci vei fi fericit și vei avea mulți prieteni...

*

Toate visele lumii pot încăpea într-o lacrimă.

*

Inima este o capcană pusă timpului, impiedicîndu-l să treacă neobservat.

*

Iubirea apare cînd Dumnezeu se privește cu două chipuri în aceeași oglindă. O privire fulgerătoare care se consumă cu viteza luminii care a generat-o. După aceea amintiri, doar amintiri ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.

*

Visul, locomotiva cu aburi a somnului veșnic, oprind la stațiile zilelor în care admirăm lumea nimănui.

*

notă - selecție de citate și aforisme din grupajul "Gînduri la masa tăcerii", revista Constelații diamantine, numărul 6, 2012