când m-am convins c-ai fost singura ființă de pe lume
în spiritul vidului care se umple și al plinului care se golește
am redefinit dragostea zen
m-am mutat in orașul dinafara orașului
dacă în tine doarme o fiară ușor domesticită
și eu te-am numit aproapele meu ca-n evanghelii
fără aplauze asurzitoare din autogara ce duce spre neant
în virtutea unei puteri invizibile
copy-paste din lumea lui homer
de sărbători cea mai grea pedeapsa e să fii străin de ai tăi
pentru a ieși la lumină trebuie să uiți totul
cum își uită puii de cuc părinții străini
zborul acasă din noaptea învierii e în formă de cruce
dar cine este aproapele meu
spune și ascultă liniștea cum crește către cerul senin