te vei culca în dreptul inimii
cu femeia ta
eu sunt anotimpul
eliberat din primul trup
acela care nu răspunde, întărind suflul
ploaia decide calea
ofrandelor

***

dintre o sută de toamne
ai fost așezat să îmbrățișezi creaturile
cine ești tu?
cel care se culcă în dreptul inimii
cineva care a fost plecat
să scoată din om piatră ori secure
cât să-i poată spune pe nume
acoperind casa
cu iarbă proaspătă

***


vei rătăci
și nici o formă nu va lua parte din alta
iar vocea îți va fi cu neputință
nu mirosul
așa cum se cuvine
când toți ai tăi se vor bucura
dar te vei ridica din acestea
acoperind cu marginea hainei tale
sufletul lumii

**