Ca o pecete, ai crestat cuvântul “învinge”
Ȋn coaja pomului ce-i curge clorofilă iar.
Din coroana lui bogată-n dor și sânge
Semeț pe-un ram, îți răsări lăstarul princiar.

Ai plutit pe ape, prin munți ai rătăcit,
Ca un clopot răsuna strigătu-ți prin lume.
Ți-ai semănat ogorul și ai proorocit,
Că rodul ți-l vei recunoaște după nume.

Cu mișcări grăbite descuie-ți ușa casei,
Să intre fortuna cu aripi de porumbel.
Ȋndoaie-te smerit, în fața minunăției
Cu chipu-i de înger și ochi, ca ai lui Abel.

Se revarsă-n tine drumuri, Peregrine!
Dând liber frâu pornirii, te-avântă ca un arc.
Nu ești dator decât cu slova care-ți aparține,
Cea scrisă în poem și cea zisă duios… lui Marc.

20 decembrie 2011