poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-27 | |
într-o zi eram foarte trist nu pierdusem aparent nimic
nu mă certasem cu nimeni am simțit cum încep cuvintele să crească de-a-ndoaselea-n mine agățându-se de globulele roșii cu toată energia neconsumată a melancoliei albe crescând din mine și din tine ca mușchiul verde pe scoarța arborilor seculari cum nu mai puteam să vorbesc cu nimeni nici să strig după ajutor inima-mi bătea sacadat în ritmul tobelor bahai deși singurul efort pe care-l făcusem în acea zi consta în faptul de a fi putut să ascult pe cineva până la capăt de trei ori in viața mea am plâns prima dată a fost când a murit tatăl meu a doua oară când a murit mama mea a treia când mi-am dat seama că toti cei pe care i-am cunoscut erau niște lichele anulând tot ce a fost in viața mea pentru tigri delimitandu-și un teritoriu neîncapator precum viața de apoi pentru alte lichele nesfâșiate de stăpân am putut avea totuși un dialog imaginar cu un mare poet foarte volubil căruia țara lui îi organizase funeralii naționale el însuși ca să-i facă pe plac unei cucoane autopersiflându-se ,,da, doamnă, sunt porcul dvs de serviciu’’ mă chema din lumea drepților cu ochii maniaci ai celor vii când se cerșește adevărul în genunchi orice ieșire la raport a soldatului către superiorul împușcat survine ca urmare a unei dezertări acolo unde răscumpărarea e o faptă reprobabilă amintește-ți cele o sută de ha pe care mâinile au refuzat să le culeagă deși desfăcutul porumbului toamna pe câmpuri era cea mai plăcută dintre activitățile practice amintește-ți arderea cărților la ordinul unui sergent analfabet când eram student aveam un prieten general cu trei facultăți și două doctorate rănit in somalia i se amputaseră picioarele stătea de vorbă cu mine apreciind mai mult naivitatea mea de a crede în oameni decât suferise el pierzându-și picioarele pentru o cauză inexistentă de la el am învățat să efectuez primele manevre de condus tancul și să nu lovesc în omul-lichea în omul-neom tot aurul din lume nu poate compensa faptul-de-a-fi-o-lichea-strălucită cât voi trăi m-a rugat să nu aplic legea celui puternic puterea nu ajuta ci te invață să poți să pierzi dacă nu știi să pierzi fă un triliard și o jumătate de pas înapoi inspiră și expiră aerul sufocant al tuturor handicapaților lumii așa ca mine dar cu mai multă solemnitate și onoare decât ai fi câștigat un război străin în care nu se știe cine pe cine omoară până ce dispare în mare muntele cu tot cu soldați și aceasta e definiția sublimului să știi să ierți lichelele în mijlocul cărora ți-a fost dat să trăiesti să zbori pe aripile de aramă ale păsării-clopot sfârtecat de amăgiri contagioase precum râia războaielor lipsite de cavalerism falsitatea și adevărul perversiunii ca singurul fapt-de-a-fi dacă ar sti ce adevăr declanșează –n mine cei care-mi doresc pieirea m-ar face împărat se deformează oglinda cu cât suferința e mai profundă și o irealitate mai interesantă decât demonizarea nebotezatului incapabil de ură la o vârstă fragedă înfășat doar de căldura sacrificiului ființelor ce i-au hotărât venirea-n lumină–n gigantica lumină a lunii ce-o pipăie și o bagă-n sân ca nică a lui ștefan a petrei cireșele vara
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate