poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-22 | |
Suntem plini de amprentele celorlalți ...mai ales amprenta lui și a ei ...pe gât ...pe creier ...pe mâini ...suntem infectați de gândurile celorlalți ...infectați de sentimentele și dorințele lor ...ne pierdem pe noi și ne dăm celorlați ...fără certitudine, fără siguranță ...suntem curajoși.
Niciodată nu vom uita cu adevărat pe cineva. Acest lucru mă înspăimântă îngrozitor, începe să-mi fie frică să cunosc oameni noi, nu sunt de ajuns pentru atâtea personalități, pentru atâția oameni dar nici îndeajuns de puternică încât să nu las amprentele lor pe mine. Mă spăl cu neîncredere și mă închid în mine, îmi creez o căsuță unde ceilalți nu pot ajunge, una cu mine, dar tot nu voi fi singura... Când simți mirosul cuiva pe mâini,când îți amintești gustul lui sau cum vorbea, privirea, atingerea, totul, el devine al tău fără să vrei și fără să știe. Toți oamenii îți aparțin și tu ești a lor. Cum ar fi să-ți trăiești viața la infinit? În fiecare zi altă viață,ai fi actor. Îmi place cum sunt acum dar mi-e frică de cum o sa fiu. Mi-aș trăi toată viața până diseară. Lasă-mi amprenta pe tine,e pură și nevinovată ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate