Poetul Tudor Gheorghe Calotescu

Poetul despre care scriu aici locuiește, după cum știu în Cărbunești, într-o zonă binecuvântată a Gorjului , care se mândrește cu nume precum cel al lui Constantin Brâncuși, Ecaterina Teodoroiu, Tudor Vladimirescu ( v. prefața la „Istoria clipei”, semnată de Alensis de Nobilis). El a publicat până acum numeroase poeme admirabile pe diverse site-uri și s-a prezentat cu două volume „Istoria clipei” ( Ed. Opera- București) și „ Îmbrățișat cu cerul” ( Ed. Contrafort – Craiova).
Am remarcat de ceva timp poeziile postate pe Internet, acum am bucuria să le relecturez în cele două volume trimise prietenește de autor. Să trecem la citate, pentru că orice laudă nu se susține decât pe .. text. „Inima mea ar putea fi un site arheologic/ straturi de viață, necropole, culturi ale durerii, piramide, Atlantida, uneori fericire/nu vreau săpături, îmi este de ajuns că viața aduce sedimente întru uitare”. O exprimare sobră și subtilă totodată, o stăpânire a mijloacelor poetice care cuceresc pe cititor. Ce metaforă poate fi mai frumnoasă – „staminele infinitului”, apoi „ inima înrădăcinându-se”? „Atât de mult creier/pentru atât de puțin suflet” parcă ne-ar vorbi cu propriile noastre voci. „Am o lacrimă/e incoloră/și totuși văd curcubeul prin ea”. „ Nu e de ajuns să ai aripi/zborul presupune suflet”. Un poem este dedicat, inevitabil, lui Brâncuși – „Poarta sărutului este un arc de triumf”. Ca bucureștean nu pot decât să aplaud comparația. Poemul „Libertate” – „Supun la vot adevărul/oricare ar fi el/ majoritatea hotărăște/eu mă supun/ abia acum sunt liber/în colivia mea”. „Glissando” – „mi-au crescut frunze pe mâini/când am îmbobocit”. „ Fluturii” – „vinovați sunt fluturii/ dacă nu polenizau/ floarea de măr/raiul ar fost și acum pe pământ” ( splendid!). „Stejar” – „sunt un stejar îndrăgostit de zborul Păsării Măiastre”. Remarcabil prin adevăr artistic și etic, poemul „Cicatricea”. „Pășesc în vârful aripilor/pe sufletul tău înrourat”. „Noi„ – „Avalanșă/dintr-o lacrimă fierbinte/din vârful dorului/de noi/spre îmbrățișarea oceanului”. „ Zăpada e în noi”, spune inspirat Tudor Calotescu. Desigur, la atâtea elogii ar mai trebui și un pic de … sare. Am să spun că poetul are un viitor frumos, este deja o prezență remarcabilă. Înclinația spre aforism și uneori spre moralizare elegantă, desigur, ar putea fi treptat surdinizată. În rest eu, poate că și bunul cititor, ăîmi exprim încrederea în destinul poetic al lui Tudor Gheorghe Calotescu.

Boris Marian