Sînt zile cînd te simt atît de aproape de mine, atît de real, parcă-ți aud glasul în spatele meu. Știu că nu este așa dar nu-mi mai trebuie sticluța cu apă să stropesc zidul și să-ți miros salopeta plină de var.
Timpul a trecut, am ajuns la vîrsta pe care ai avut-o tu cînd plecaseși de la noi. Am așteptat să te urmez, credeam că dacă suntem atît de asemănători voi pleca la aceiași vîrstă cum ai plecat tu, te voi regăsi în valea umbrelor, te-aș recunoaște dintr-o mie. Știu că acolo nu mai apărem cum eram aici pe pămînt, dar dragostea pentru tine mi-ar arăta cine ești.
Făcusem tot felul de planuri, ce-ți voi spune, ce vei avea tu să-mi spui mie, știu că mi-ai urmărit viața și ști totul despre mine.
Unele lucruri nu au fost așa cum mi-am dorit, unele lucruri au fost frumoase, unele din ele nu au fost frumoase dar tu le cunoști pe toate și cunoști toate motivele succeselor sau eșecurilor din viața mea. Ești singurul care știe tot, toate gîndurile mele, toate speranțele și chiar toate gîndurile mai puțin frumoase pe care din păcate le-am avut. Și tocmai din cauza asta mă simt atît de dezlegată de tot, ce bine este cînd nu trebuie să te ascunzi, cînd ști că cineva te cunoaște așa cum ești, așa cum niciodată nu ai apărut în fața lumii.
Dar dragul meu, tocmai din cauza asta doresc atît de mult să te văd, doresc să mă eliberez pentru totdeauna, am o mare dorință să fiu liberă, să nu mai țin cont de regulile și tîmpeniile care sînt aici pe pămînt.
A sosit timpul sau cît mai am de așteptat?
Sînt zile cînd aproape simt că a sosit timpul ca apoi să dispară făcîndu-mă să aștept din nou, amîn revederea cu dezamăgire în suflet, acolo la tine timpul nu contează, pentru mine aici este mai greu, timpul este dușmanul meu care se tîrăște ca un melc obosit, cum să grăbesc timpul dacă nu-i pot spune că m-am săturat de lenea lui, că nu mai vreau să țin cont de el, acolo la tine el nu are nici o putere și atunci se răzbună pe noi.
Amintirile cu tine dispar tot mai mult, te simt aici dar nu mai știu cum era cînd erai real cu noi. Rîdeai băgîndu-ți capul între umeri și frecîndu-ți mîinile de bucurie ca un copil. Așa te văd mereu, nu te pot vedea însă în vreun film pe care fratele meu vroia de multe ori să mi-l arate, mi-e frică să te văd, nimeni nu este ca tine, te-am căutat prin lumea asta dar nu te-am găsit, am obosit și am înțeles că trebuie să vin la tine. Mi-am pus o limită și aștept ziua cînd voi călca pe meleagurile tale.
Ce faci acolo toată ziua? –ai întîlnit prieteni sau rude pe care eu nu le cunosc sau ești ocupat cu noi, ne urmărești mersul vieții, vezi cît ne zbatem pentru nimic, ce gîndești despre asta, tu ai fost aici și cunoști lupta continuă pe care singur ai dus-o în zadar.
Ești sigur că nu se poate influența viața de aici din partea cealaltă? Eu aș vrea să încerc cînd voi fi acolo, cei dragi de aici să-mi simtă dragostea peste lumi. Nepoțica mea scumpă care este încă atît de mică, deși are numai un an sînt sigură că tu o cunoști, este foarte bolnavă, mai am doar un țel aici, să o văd cum se face bine, după aceea, de acolo, aș vrea să-i urmăresc viața și să o ajut la nevoie, se poate face un pact cu Dumnezeu? Sînt sigură că acolo la tine se poate face orice, umbrele sînt mai înțelegătoare, cunosc fostul mers al vieții, toate așteaptă într-o pace și bucurie deplină.
Încerc să fiu acolo în gînd, văd meleaguri luminate de o lumină care aduce liniște, o lumină pe care numai în vis o văd, nu are nume, nu o pot descrie, plutesc prin ea ca prin vată, nu există gălăgie dar toți stau de vorbă, văd cum buzele se mișcă dar nu înțeleg nimic. Toți sînt prietenoși, plini de înțelegere, aici găsești mai rar pe cineva care să se asemene cît de cît cu voi.
Mă mai chinuiește un gînd, dacă ai facut multe rele în viață, ai vreo șansă să ajungi totuși acolo sau te tîrăsc demonii în lumea lor?
Ei zboară pe aripi negre deasupra voastră, vă desparte o cupolă transparentă iar ei urlă de furie că nu pot trece prin ea. Ce au fost demonii cîndva? Își pot răscumpăra greșelile ca să poată ajunge ca voi?
Aici nu se știe cine va ajunge așa, se spune că totul este scris în cartea vieții, voi ați citit din ea?
Ar fi bine să poată fiecare citi în cartea vieții, aici pe pămînt, atunci precis oamenii vor fi mai buni, vor avea o speranță într-un infinit plin de pace.
Poți vorbi cu Dumnezeu despre asta? Să-i spui că va cîștiga multe suflete.
Mulți nu știu că sînt pierduți, mulți nu-și dau seama de greșelile lor, poate dacă citesc în cartea vieții se vor schimba, dar poate Dumnezeu nu vrea ca aici la noi să fie ca la voi. Poate vrea să-i răsplătescă numai pe cei adevărat curați la suflet, vezi, sînt atît de multe întrebări pe care vreau să ți le pun, și chiar mai multe, nu-mi vin toate acum în minte, le voi scrie pe hîrtie să nu le uit, dar te rog să mă aștepți.