în coșmarul de azi noapte
Moartea citea nedumerită
din cuprinsul Cărții vieții mele

vizibil pentru mine
cu un tăciune făcea semne de-întrebare
la sfârșitul anumitor rânduri

lipsește un capitol Cărții vieții mele
tocmai cel al încheierii


după ce a închis-o
am încercat să înțeleg
ceea ce ea nu a înțeles

cui datorez faptul că
încă mai sunt în viață

hărăzirea unei ursitoare:
„Cineva” îți va fi mereu aproape
te va ține de mână

buimac mă ridic întrebându-mă
până când și cui să-i mulțumesc

Ție, Doamne, Ți se cuvine mulțumirea mea
Ție și îngerilor puși să mă vegheze
Ție și tuturor sfinților ce au cunoscut
greutățile acesti vieți pământești