Deși îi iubești, judeci oamenii greșit când dovedești la ei atâta slăbiciune umană ! În ciuda iubirii tale exagerate, încercând să le insufli o altă concepție despre viață, ei te privesc cu suspiciune! Vezi dragostea de aproapele, că rămâne un impact negativ asupra lor, și îți vine să zici ca pentru tine: « rămâneți în voia Domnului, dacă refuzați cu atâta ușurință, Protecția Proniei Cerești ». Dar vezi cu timpul, că “Miracolul” găsește momente de luciditate și rezolvă ceea ce n-ai reușit tu:
23-11-2010.
- La ce oră pleacă microbuzul spre Vălenii de Munte ? am întrebat la Informații, Autogara Băneasa- București.
- La 16 și 30 de minute! mi s-a răspuns.
Ploua. Se înserase. Mai aveam de așteptat acele 30 de minute. M-am urcat la gândul că, în microbuz e mai cald și mai plăcut ca pe peron.. Microbuzul era gol. În spatele meu mai urcau 2 persoane. O doamnă, din București care mergea la Vălenii de Munte și o altă doamnă, care era din gura Vitioarei, satul natal al Irinei Loghin. Prima s-a așezat langă mine, iar cealaltă pe canapeaua din spatele meu. Cum sunt o persoană comunicativă, ne-am și împrietenit, împărtășindu-ne unele altora grijile ce ne mistuiau sufletele, încărcate de atâtea griji.
Discuția a continuat foarte frumoasă, pe fond religios, despre Sfintele Evanghelii, despre cât de greu este să intri în armonie cu Puterile Cerești. Și mai ales despre probleme cu care se confruntă omenirea de azi. Cum o să ne încadrăm în legi, cât de benefic este, sau riscul, că vom avea mari neplăceri, cu acest 666, denumit CIP. Să ne lumineze Dumnezeu să reușim să facem deosebirea dintre un om liber, stăpân pe soarta sa sau în ce măsură va degrada acesta, viața noastră și a copiii lor noștri. Subiectul acesta i-a interesat și pe ceilalți călători ce se urcaseră între timp.
Am ajuns la concluzia că, Scriptura ne-a demonstrat Adevărul și ne-a dezvăluit și consecințele ștampilării, am explicat eu prin versetele profețite de Sf. Ioan în cap. 16-2 din Apocalipsă. Chiar primind CIP-ul, tot vom murii :
"Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei".
- Să terminați cu discuțiile acestea ! Când mă întorc... să nu vă mai aud! se răsti șoferul și ieși brusc pe ușă. Toți am tăcut profund dezamăgiți.
- Doamne!!!... ce inimă rece are băiatul acesta pentru Dumnezeu !!!... De ce ne ceartă ?... Ce părere ai Elisabeta ? mă întrebă doamna de langă mine.
- Aceștia sunt copiii noștri, și... nu-s ei de vină !... Noi i-am crescut așa, acum... suportăm consecințele greșelilor noastre !
- Da, just. Noi i-am educat prin democrația pe care am înțeles-o greșit. Ce ne facem ?... tot tineretul este pierdut!
- Nu, generalizați ! Nu priviți lucrurile chiar atât de tragic, în ciuda tuturor greșelilor, dacă se opresc de la păcat sunt iertați de Dumnezeu. Important este să nu-și vândă sufletul lui mamona.
- Oare, Dumnezeu ne iartă chiar așa repede păcatele?... nu-i o cursă vicleană aceasta ?...
- Nu !... nu este o cursă, citiți Scriptura, nu lasă Iisus niciun suflet uscat, lipsit de nădejdea mântuirii dacă o cere. Cine a fost lângă Iisus, pe Cruce, în clipa cea mai grea a vieții Sale ?... Un tâlhar... Toți strigau « Pe Baraba, pe Baraba !... » Și cu ce fățărnicie l-a mustrat celălalt tâlhar, pe Iisus, acolo sus pe Cruce ?
- Da... ai dreptate... dacă gândești puțin, descoperi atâta bunătate la Iisus !!...
- Aceasta este marea taină, dacă vrei să înțelegi misterul adevăratei credințe. Eu m-am ocupat de o carte să vadă lumina tiparului. In ea scrie că Iisus a lăsat o sigură Cale pe pământ de mers tot trupul pe ea. Pe toți ne-a lăsat Dumnezeu un sigur trup, Iisus fiind capul trupului nostru. Iisus nu poate fi împărțit la mii de trupuri după modernismul de azi. Toți care s-au rupt din acest trup, Biserica Ortodoxă, rămâne asemenea Pildei ca Fecioarele care umblau cu candelele goale după ulei pe la alți negustori streini. O « UȘÃ, stă deschisă, încă, pe Cerul României noastre. In curând Iisus va veni și va închide Ușa după El și ele vor rămâne pe dinafară. Trebuie avertizată omenirea. România are un frumos destin înaintea tuturor popoarelor lumii... Nu fac altceva decât să rog Editurile să conștientizeze această Mare Lucrare a Duhului Sfânt, dar toate întorc spatele Mesajului Divin.
Microbuzul mergea cu viteză pe șosea. Noi vobeam, de acum, in șoaptă, foarte puțin sau chiar încetasem orice discuție. Numai doamna de la Gura Vitioarei a răspuns la telefon, purta o discuție ciudată, cu fiica ei. Cineva în locul de parcare i-a șters partea de stânga a mașinii și această neplăcere îi crease și acestei doamne o mare indispoziție. Atât de tulburată încât inconștient scăpă o înjurătură : « Ce naiba v-a găsit de n-ati fost atenți și voi ?... năbădăile să mă ia și pe mine, că m-am săturat... Această doamnă luase parte odată cu noi la discuțiile religioase și bineînțeles, părea o bună credincioasă, care după cum vorbea de frumos despre Dumnezeu, părea că, fregventează fiecare Dumninică la Sfânta Liturghie, ceea ce m-a frapat faptul că înjură.
-Din gura unui credincios, nu ies vorbe vulgare, doamnă, ne spune la Biserică... de ce înjurați ?...
- Așa, fără răutate, din obișnuință...
- Oare Duhovnicul dvs. știe ?.. și vă mai dă Trupul Măntuitorului ?....

Am ajuns la Ciolpani, ora 18 și câteva minute Microbuzul mergea liniștit pe șosea, dar surpriză... La trecerea de pietoni, un microbuz cu marfă, opri la trecere, brusc. O mașină mică, înfrână și ea, tot brusc în spatele celeilalte, în fața noastră, fără a păstra distanța legală. Șoferul nostru, mai neatent, intră din plin și le lovi pe amândouă de la spate. Auzim o bușitură puternică. Mașina din fața noastră prinsă între, se făcu zob ! Din fericire șoferul și soția sa au ieșit teferi și nevătămați, dar punându-și mâinile la cap se clătinau a mare pagubă. Noi, cu puțin să nu zburăm pe parbrizul microbuzului nostru cu canapele cu tot, dar tot din fericire sau mai bine zis din mila lui Dumnezeu, am scăpat toți cu viață viață.
Șocul a fost extrem de mare, pentru toți. Toți călătorii au primit câte o lovitură, mai puțin eu, care Preabunul Dumnezeu parcă m-a acoperit sub aripa Sa.
Doamna de la Gura Vitioarei,se văita cel mai rău. Þinea mobilul la ureche, plângându-se copiilor din Bucuresști. Sesiza o durere insuportabilă. Îi explica fiice-i, că are un picior rupt : « M-a găsit năbădăile, piciorul meu e rupt, s-a învinețit… au!… s-a umflat, ce mă fac? Știu că nu poți circula cu mașina ta, ce mă fac ?... Doamne ce mă fac ?...
- I-a liniștiți-vă, am intervenit eu ca să mai calmez spiritele, nu aveți niciun picior rupt ați intrat în panică, atât.
- Ba da, e rupt... nu vedeți, s-a învinețit rău, s-a și umflat rău, repeta la nesfârșit !
- Eu nu-l văd… nici vânăt, nici umflat și nici rupt. Ia ridicați-l pe canapea! Incerc s-o ajut, îl ridic eu, îi zic un Tatăl nostru și îi fac semnul Sfintei Cruci pe frunte... Dumnezeu parcă, coborâse lângă noi și intervanise cu pacea și încrederea că totul va reveni la normal.
- I-a ridicați-vă... se ridică, i-a plimbați-vă puțin, începu să pășească!
- Doamne ajută!
- Doamne ajută!... vedeți ?... ați speriat copiii degeaba. Sunteți sănătoasă tun!
- Da, sunt sănătoasă tun, multumesc Bunului Dumnezeu!
- Ați primit o lecție, niciodată în viață să nu mai înjurați. Dacă slujiți lui Dumnezeu, nu-l strigați și pe mamona și nici nu-i dăruiți sufletul lui. Ne-am liniștit cu toții
Coborâm jos din acest microbuz, să ne tranzbordăm în altul care să ne ducă pe fiecare la casele noastre. Soferul, galben ca ceara, cu glasul tremurâd, scăpat ca din ghearele morții, mă aștepta lângă ușă. Deșii cu inima sfâșiată de durere, se cuvenea să-i fac puțină morală. L-am prins de braț și i-am șoptit:
- Tinere, altădată, să nu mai alungi Puterile Cerești !!!... Roagă-te la Bunul Dumnezeu. Roagă-te de câte ori te urci la volan... numai astfel rămâi sub Protecția Divină, și fi recunoscător lui Dumnezeu, că nu sunt pierderi de vieți omenești.

Trist și îndurerat până la disperare, rămas fără cuvinte, privi în jos, dar, clătină afirmativ din cap.
Cu siguranță Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, de dragul nostru și din grija ce ne-o poartă, ia decizii corecte ca să ne poată călăuzi pașii pe calea frumoasă. Cu siguranță, această grea încercare l-a readus pe drumul armoniei divine cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi, că și el era copilul Său.