La intersectia strazilor 18 si 19, toata lumea vedea un tanar care nu facea nimic, statea la semafor, dar niciodata nu trecea, indiferent de culoare. Dupa un timp, oamenii nu mai erau asa interesati de el, pana atunci cand nu a mai primit nici macar o privire. Devenise un decor cu tenta religioasa, unul fara sange. Eu am continuat sa-l privesc de fiecare data cand treceam pe langa el, ajunsesem chiar sa-l intreb de ce sta acolo, dar am renuntat in ultima clipa.
Imi trecuse viata si el tot acolo a ramas, era tot tanar, lucru ciudat pentru ca eu imbatranisem ca toti ceilalti. Nu am vorbit nici in viata asta cu el, iar pe patul mortii am inteles ca el era un suflet batran, iar intersectia era iadul lui si numai al lui.
Sa mai zic acum ca mi-a luat o viata sa inteleg un om cu care nu am vorbit niciodata si ca m-a fascinat simpul fapt ca nu se misca prin Univers sau Timp ? Nu, nu o s-o fac.