pentru ca toate gângăniile din țara aceasta își schimbă forma de fiecare dată și se repliază pe toate sistemele existențiale, ma animă o forta de nebănuit sa strig în mod meu atipic S.O. S. și pentru ca nu-i pot numi oameni pe mulți din cei contemporani cu noi, ci siniștri creatori ai marilor drame ii numesc gângănii prin toate cărțile pe care le-am publicat. metafora scumpa metafora care ne ajuta stilistic pe toți scriitorii.
dar ce are a face ședința gângăniilor din tufele de trandafiri? face bine naturilor vegetale, face ordine în lanțul trofic al insectelor. gângăniile din simbolurile sociale cu trandafiri ne dau mari dureri de cap, cancerizează lumea romanească.
1. Cum să scăpăm de viruși de bacterii agresive ne învață Medicina dar mai ales ne învață mama natură. Cel mai puternic element este levănțica- constructie lingvistica cu diminutiv vezi puterea magica a simbolului Levant.- mercenar din oastea tarilor romanești, adjectival înseamnă curaj demnitate.
Slava Domnului toate televiziunile în cooperare cu sistemul medicinal si farmaceutic prin programele de publicitate ne dau sfaturi optime.

2.Industria chimica ne învață cum să scăpam de virușii de gângăniile care care bântuie prin case prin toata natura.

3. cum să scăpăm de gângăniile cu două picioare ne putem învăța unul pe altul din experiența proprie care a avut succes. trebuie sa ne izolam sa ne retragem cit se poate de mult din calea lor. trebuie sa le facem sa înțeleagă faptul ca nu sunt dorite prețuite, ca nu mai este timp pentru mila fata de ele altfel gângăniile otrăvitoare se transfera pe toate fronturile ne vor suge tot sângele( avuția fericirii vietii).
2-3 milioane de albine nu pot pot produce viata dulce sanatoasa prospera, pentru natura romaneasca daca in opozitie flagranta maxim majoritara sunt 4 milioane de ginganii vizibil mai grase. mai nou țânțari din vestul Nilului-west nile, au facut victime ca si cum nu ar ajunge puhoaiele de țânțari ale băltirilor românești. cineva la un pupitru de comanda secret imprastie cu scop de "aviz amatorilor " virusi informationali.
acest al treilea punct îmi propun să-l dezvolt din experienta mea de peste cincizeci de ani. precizez faptul ca este important, chiar prioritar sa ne vindecam intelectul pornind de la individual spre colectiv național.

Nu cred ca este roman cu mintea zdravănă care sa nu-l iubească pe marele scriitor Caragiale. Sa invoc spiritul puternic al maestrului este principial un fapt de remediu de vindecare de organizare a formelor de cunoastere astfel incit sa privesc intotdeauna detasat situatia si precum alchimistul din domia sa să emit idei fraze care sa-i faca pe oameni sa zimbeasca.
Cu o minte luminata si incisiv pătrunsă in toate ideologiile societatii, pentru a nu o lua razna, obligat să proceseze mizerii intelectuale, nedreptăți le-a prelucrat în forma cunoscută.
s-a detasat de toate protuberantele rezonantele fenomenelor sociale și a transpus în opere concluzii, tragicomice. adică a amestecat ca un psihofarmaceut raul cu binele, drama cu nădejdea, agonia cu extazul.
majoritatea romanilor prețuiește opera în teatre filme, televiziuni, cărți.
este pentru mine o mare fericire să constat că nu doar opera Maestrului a revenit pe scena informaționalului, ci zeci sute de filme din zestrea artelor românești ( în alianțe definitorii cu istoria și toate științele )își fac apariția la tot mai multe televiziuni.
filme care evoca istoric demnitatea și curajul voievozilor,a intelectualilor în sistemele de guvernare dar și a societății mediului rural.
Vreau să spun felicitări de sute de ori televiziunii B1, pentru ca în toți anii aceștia ai noului Mileniu a militat prin personal respectiv prin programe clare sigure pentru trezire deci la iluminare. seri la rând filmele românești au fost readuse în memoria actuala, curaj, demnitate, compasiune, dragoste de patrie și de români, motivații de progres, forme firești de lupta pentru toate aceste deziderate.
o data trezit Omul prin vocațiile deontologice pune umarul la construirea societății, o data trezit omul spiritual fericit imparte cu cel nefericit din gândurile frumoase- sunt aidoma senzualelor raze de lumina solara care mângâie clipă de clipa chipul tuturor. Pe principiul Hristic -Hiperionic explicat apocrific astfel- nu am aur și argint să dau oamenilor însă le ofer cu toata dragostea învățăturile, emoțiile care ma fac un om optimist, împart nădejde dar și certitudini.

Revoluția a constituit în prima fază un moment strălucitor ca o palmă de nisip din plaja idealului progresist la litoralul Marii. până la ultimul român de pe acea palma de nisip strălucitor ne-am aruncat în valuri și am rămas la îndemâna valurilor până acum. unii în curenții de dedesubt, învățând să se zbată liber democratic în valurile ademenitoare prin care se vedeau bogatiile de perle si corali,, alții, fiecare singur cu familia pe un colacel de siguranta pentru ca unii din sistemele amfibii precum navele adincurilor agitau valurile de dedesubt atit de tare incit era un sport extrem mentinerea pe val si cu capul la suprafata, deasupra valului superior faceau valuri si inventau valuri unii cu vapoare si iahturi , altii cu skijet-uri de mare viteza, apareau intempestiv in orizont, lăsau o dâra de zbor și parfum, dispăreau repede, și poate tot ei apăreau mult deasupra capetelor cu parapante, elicoptere, avioane . majoritatea, liniștită, optimistă pe mititele bucăți de lemn ( hai sa fie pluta da oarecare siguranță sensului)fericită ca marea este natura blindă, este a noastra, este plina de delfini prietenosi dar au apărut periculoșii cu zeci de chipuri după mirosul de pradă dulce; rechinii flămânzi colțoși si fără mila, au apărut si crescut rapid niște caracatițe de mai mare spaima. la fel de repede valuri nebune ne-au îndepărtat pe unul de alții, pe alții ne-au izolat , incercuindu-ne pe mici insulite si zadarnic ne strigam din rasputeri mai frate, mai vecine, mai tata... Arca lui Noe nu se construise inca sa ne salveze ca specie ca natiune, ca esente, ploaia neadevărurilor a fost mai cumplită decât tot potopul biblic.
valurile ne-au asurzit, ne-au bagat in urechi mizerii informationale si nu mai auzeam decit impresiile lasate de stafiile care ne bintuiau, vedeam si tot ce vedeam era in ceata si usturau ochii seara de atita sare de noxele care se deversau pretutindeni multiform, ardeau ochii mintii si se stingeau in taina de atita plins. va spuneam cind omul plinge( amplu fenomen de pulsatie dintre inima si glanda tiroida) in sistemul biologic elementele sarii se separa, daca nu meditam in dragoste clorul si natriul separate otravesc organismul. daca ne impietrim constiinta atunci formatiuni incep sa se pietrifice in sistem, si rinichii se umplu de nisip, calculi ( ca termen real psihosemantic) este un semn ca Marea constiinta a omului este prinsa in virtejuri nepotrivite .
revenind de la metaforă la realitatea dură a revolutiei care continua mocnind pe mici jaruri, numai cei fricoși dintre bărbați nu au ieșit in stradă , evident ei au menajat soțiile și le-au impus să stea acasa cu copii sa urmareasca evenimentele la televizor. au iesit toti cei care au deschis in ultima perioda radioul Europa Libera, au iesit intelectualii ca forma de solidaritate cu victimele din Timisoara, cu toate victimele păstrate in memorie timp de o jumătate de secol. Dar au ieșit toti dracii pământului de aici și din împrejurimi , in polaritate îndepărtată până la Nil, Moscova și pe axa vestica.
istoria se repeta in fiecare secol cu mai multa amploare, ginganiile se repliaza de fiecare data mai periculos, cu inteligenta de gheata care ingheata singele in vine, toate resursele vitale. de pilda pina in secolul trecut diversiunea era un apanaj al fortelor militare, se numeau strategii, aveau scop si plan suprem de apărare impotriva maleficului. diversiunile la revoluție au întrecut până și puterea de înțelegere a armatei, tocmai pentru ca s-a confruntat cu elemente de alta origine bio si psiho.
sunt generali care au murit radianti cu substante mortale, personalități de mare referință precum scriitorul si Ioan Alexandru care a fost radiat întrucât în parlament a invocat cu voce puternica legile morale creștine, a armoniilor dintre arta cultura a invocat datoria de mare onoare față de națiune și patrie.
tone de cârti după revolutie au scontat buimacirea, uluirea să justifice pe căi inventate rolul "vârfurilor" în revoluția sângeroasă. tone de cârti scrise urmare informațiilor strânse de comisii în structura organizațiilor de revoluționari. adevărații eroi revoluționari sunt în vila de sub pământ, ne fac cinste cu bogăția sufleteasca a curajului și demnității, au murit în primele trei zile la Timișoara, pe 21 și pe 22 la București, sunt Sfinții martiri cu aură nationala insolita restul au murit in haosul si anarhia generata ulterior.
am fost in fiecare zi in piata revolutiei, tremuram pe linga ziduri, pasajul Victoriei, toate cladirile din centru plângeau cu geamurile sparte- era totul ciuruit aduceam seara acasa moloz în păar și pe haine , lumea în autobuz mă privea insistent cu ochii mari cit cepele, or fi spus unii dintre ei saraca ce murdara poate fi, locul de lângă scaunul pe care stăteam era gol dincolo de chipul pierdut căram în ființa interioară și spaime și repulsie și milioane de întrebări de ce? socri mei nu ma chestionau ca lipseam cu orele - era vizibil, după baie mă retrageam în cameră și continuam să plâng până adormeam ascultând știrile de la radio Europa Libera și de la televizor- erau diferite erau parca antagonice pe de o parte dădeau aripi pe de alta parte nășteau sentimentul că trebuie să ne ascundem fiecare în locurile sigure, nu se întrevedea un final liniștitor. adormeam plângând înăbușit sa nu ii trezesc pe socrii mei, însă nici ei nu dormeau ascultau la radio știrile din Iugoslavia. Socrul meu este sârb, un uriaș militant care a suportat rigorile celor doua războaie mondiale din poziția ideologica pentru fraternitate. voi crea un articol despre personalitatea de excepție .
L-am iubit și prețuit maxim sunt datoare sa-mi demonstrez mie și familiei admirația mea fată de un reper care a reprezentat lumea prin elemente de mare curaj. să nu uitam cele doua războaie mondiale au izbucnit in Iugoslavia și de acolo s-au extins în toata Europa ambele devastatoare în jumătate de secol.


dimineața fugeam la servici o ora, apoi plecam toți, nimeni nu stătea mai mult întrucât nici un tovarăș de partid nici un director, șef, chefuleț, nici un secretar nu se prezenta la servici se motivau în tot felul de ''sedinte'' dezbate-au "viitorul"... pe calea Victoriei, putinii oameni goneau, zona politiei capitale era pazita si de politisti si de armata. am văzut militari maturind imprejur, erau gunoaie peste tot. ma întrebam cine și de ce face noaptea atita mizerie, cine mizgaleste zidurile, cine ce furii poate avea pe obiecte. eu nu ma gândeam la diversiune si nu puteam crede ca o strategie se poate altera. nu tirziu am inteles ca nu doar materialele, obiectele se pot altera acolo unde sunt multitudini de virusi de ginganii.
zilnic se complicau drumurile, strazile, erau pline de resturi de materiale incendiate, mirosea a infern tot centrul, universitatea de litere era plina de înscrisuri , semne și simboluri dintre viata si moarte, storurile ferestrelor erau trase, magazinele închise dar se vedeau semne ale intențiilor de spargere, sinistrul se stabilise peste tot . din când în când focuri îmi trezeau puternic frica, înaintam aproape lipita de zid, bucăți din ziduri îmi cădeau în cap, oamenii se culcau la pământ de teama iar se ridicau, se pliau se organizau după cum dicta cineva invizibil. rareori în portavoce cineva striga; nu va fie teama, puterea este în mina poporului. plecam o data spre sala palatului, alta data spre continental, alta data spre batistei, nu se putea intra fără buletin care sa demonstreze adresa în zona, Ambasada Americii era păzită drastic. erau tancuri la toate intersecțiile ce duceau spre piața revolutiei, din când în grupuri mici grăbite, nu o data am avut sentimentul ca cel puțin pe unul îl mai văzusem în altă parte, mă intorceam în piața revoluției, intrând de pe Magheru spre Biblioteca Universitara zgomotul se întețea. printre rafale puternice de tiruri în scurte pauze se auzea puterea este în mâinile armatei, armata tine cu poporul.
trebuie sa detaliez ce conjuncturi m-au angrenat în toate situațiile de soarta si predestinare.
sotul meu tehnician de teren in telecomunicatii,( are azi o vechime de 37 de ani, a lucrat la sectia speciale) cunoaste sistemul mai bine decit orice ministru care s-a perindat. a fost surprins de declansarea revoluției in palatul Telefoanelor. 13 zile nu a mai venit acasă, ii duceam cămăși de schimb și alimente. pe 22, 23 am putut ajunge prin pasajul Victoria la el. Pe 24, un tanc bloca si intrarea in pasaj, un ofiter era alaturi, la doi militari se vedeau doar capetele din tanc transmiteau ceva, din vocea tremurata am dedus ca toti erau abatuti , serenitatea chipului era acoperita cu nori densi. Am tras concluzia ca totul s-a agravat. Ofiterul mi-a interzis sa mai intru in pasaj, i-am explicat ca trebuie sa ajung la sotul meu, înțelegător inteligent prin statia de emisie a luat legătura cu colegul din Palatul telefoanelor. Mi s-a interzis categoric sa mai trec pasajul, am insistat ca soțul meu trebuie sa se schimbe ca dormea pe jos, ca nu a mâncat din ziua trecuta. aveam pesemne lacrimi incontrolabile in ochi dintro data s-a inseninat intrebindu-ma daca doresc neaparat sa-l vad, sa comunic poate ceva personal si eu am spus da.atunci ofiterul s-a oferit sa ma treaca cu tancul prin blocada intersectiiei de la continental, cu tancul intrucit nu era alta solutie. am realizat ca trebuie sa paraseasca postul incalcind poate un regulament si i-am spus va rog, o nu multumesc pentru ca aveti un suflet mare, am incredere in Dumneavoastra ca ii veti da camasile de schimb si Sandwich-uri, nu am altceva in punga uitati-va si dvs. a luat iar legatura cu colegul,cu sotul meu linga el am vorbit prin statie; a tipat la mine cit l-a tinut gura du-te acasa ce faci ai innebunit, mama plinge nu stie de tine de azi dimineata - am fost pe la servici am mai pierdut timpul discutind cu colegii, autobuzele circula foarte rar, nu am mai trecut pe acasa i-am raspuns tremurat, realizind ca am complicat mult prea mult ordinea zilei, l-am linistit promitindu-i ca plec acasa. nu am revenit totusi acasa voiam sa fiu ochi si urechi in centrul revolutiei. In piata revolutiei erau trei camioane in care lumea se urcase sa auda mai bine pe cei care se perindau la microfonul din terasa C.C. Evident m-am urcat si eu, cineva nu l-am intrebat cine este, mi-a intins mina, in tacere mi-a facut loc in dreapta, erau banci de o parte si alta dar nu am vrut sa stau jos, am multumit si am deschis ochii si urechile si sufletul voiam sa simt cu toata fiinta ce inseamna revolutie cu ingrediente de razboi, spaima plins chiar tiris pe burta, mizerie si riuri de speranta, transformate in plins. cind cstapineam plinsul nasul curgea continuu, batista era uda, ma smiorcaiam astfel trageam atentia celor apropiati. cineva a intrebat la portavoce pe un ofiter aflat la microfon daca l-au prins pe ceausescu ori daca este un zvon. altii strigau moarte lui ceausescu, altii strigau toti dictatorii sa moara. un general promitea ca toti vor fi pedepsiti, vuietele umpleau piata, vrem dreptate, vrem apa caldura, lumina. Au vorbit mai multe uniforme nu doar generalul Militaru, el vorbea putin si se retragea, apoi veneau tot felul de activisti si promiteau rezolvari, democratie, libertate, discursurile erau un indem la pastrarea ordinii si lucrurilor- in genul, nu trebuie sa lasam pe nimeni sa distruga realizarile poporului. eu pierdeam firul vorbitorilor pentru ca mintea mea depistind conflicte intre ce vazusem ce simteam si ce auzeam, peste concluziile de seara precedenta cu intelectualii la televizor. concluziile raportate de al o zi la alta erau semiadevaruri, raportate pina azi arata metaforic ca niste picioruse ale unor fiinte carora nu li se vedea capul ci doar o uriasa omida care devora privind lucrurile pe uscat.
am stat ore intregi aveam sentimentul stins ca trebuie sa vorbesc insa alte voci erau mai puternice alte voci acopereau vocea mea interioara, ce sa fi spus? ca trebuie sa ne simtim frati, sa ne iubim ca fratii din ideologiile iluminist renascentiste, noi abia ne nășteam trecând din dimensiunea roșie in cea aurie. Navalnicii de idei strabateau fiinta mea, nu reuseam sa-mi stapinesc lacrimile, oamenii se uitau la mine aveam o haina vizibila, rosie, era imposibil sa nu fi batut la ochi.haina cenusie era l-a spalat. atunci am realizat cum culorile joaca un rol izbitor pentru orice om. prima reactie a fost sa ma fac nevazuta, sa ma ascund imi era ciuda că bateam la ochi prin vesmint dar in realitate nu aveam nimic puternic de spus incurajator, am dat haina rosie jos si am ramas in pulover, am inaintat in centrul camionului pina aproape de cabina gest din spirit de conservare a caldurii, doi barbati aveau portavoce, si comunicau direct cu cei de la balcon. unu destul de surescitat m-a intrebat foarte tare, doamna vreti sa spuneti ceva, uite fratilor avem printre noi si citeva femei. atunci am spus tremurat sunt multe femei, toate sunt alaturi de voi chiar erau multe insa aveau caciuli pe cap mai greu de identificat la prima vedere, dar si cu structuri mai masculine, musculoase, eu cu parul liber si deschis la culoare. acum trag concluzii mai exacte eu eram acolo sa pling sa sensibilizez, altii se aflau inarmati se simteau armele si sub pufoaicele de sub sub banci, si sub hainele de pe ei, progenituri de forta sa bata bine, sa controleze... Hai totusi vrei sa ne spui ceva, nu va rog lasati-ma nu stiu ce sa spun poate sa va recit o poezie, poate sa amintesc despre un text biblic.... hai spune o poezie ca pe vremea marilor recitatori, am inteles subtilul cinism, l-am privit in ochi- i-am spus iertati-ma de deranj, si am coborit in fuga, uitasem orice poezie in idea ca ar fi fost legionara, ori comunista, pacifista, iluminista eram micuta de tot as fi putut sa mai recit fara sa tremur.... catelus cu parul cret, fura rata din cotet, si se jura ca nu fura, dar l-am prins cu rata-n gura, mult certat din coada fericit a dat,
si-atunci din simpatie l-am iertat,
si tare mindru ca l-am bagat in seama,
a inceput sa latre pe drumuri de alama.

nici acum nu se stie exact care armata mai este cu noi, care sistem mai este cu noi, care energie ne mai poate vindeca. sistemul armatei a fost privatizat, multi oameni de mare curaj si dragoste de patrie sunt trecuti in rezerva, o parte sunt in chip de mercenari pe fronturi straine, o parte sunt amfibii, adica nu stim pe unde fac ce fac si in ce scop, totusi tragem concluzii din ce nu se mai vede adica nu se vad industrii, drumuri solide decit cele vechi ultra gaurite, nu se vad prietenii europeni, ci doar se simt cei care ne impoziteaza si aerul viitor, nu se vad multe structuri codrene, multe structuri de cimpie , nu se mai vede lumina acea miraculoasa din ochii oamenilor cind glumeau pe seama lui bula, chiar daca uneori se mai oprea lumina, si apa calda era portionata. din structurile de securitate pozitive lipsesc certitudini, prin vagi bănuieli că încă activează nu mai înțeleg nimic, poate sunt discrete tocmai pentru ca au fost discreditate/confundate cu cele care serveau dictatura. soi anarhic strecurat si in cultura romaneasca, au fost discreditati marii filozofi ca Horia Roman Patapievici , Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, de facaturi de jurnalisti care au servit puterile, care rinjesc pe la televiziuni sa ridice moralul mogulilor.
Întradevăr eu nu am avut nimic de spus la portavoce atunci, nu eram pregătită, cum nu erau nici atunci si nici de atunci zecile sutele de mii de băgători de seama pe la televiziuni prin cultura, prin sindicate,lingai si lustragii pe linga puternicul iliescu pe linga acolitii lui.
certificatele de revolutionar pe au fost gata, date chiar pe 22 decembrie.

un capitan de tancuri este azi mare general, medaliat de iliescu pentru merite revolutionare extraordinare. singur lucru pe care l-a facut a incendiat Biblioteca Centrala Universitara, au disparut in flacari de anarhie capodopere romanesti.
sotul meu a ramas in toata perioada revolutiei in palatul telefoanelor pentru ca era printre putinii electromecanici care stia care sunt retelele, terminalele, cutiile pe specific in sistemele de armata si securitate, patriarhia si locurile strategice ale bisericilor, circi de politie ministere.
A deservit toate zonele de centru spre cartierele capitalei.
Numai cladirile C.C. si citeva comandamente ale armatei erau controlate strict de securitate.
toata perioada ceaușistă soțul meu a fost prins intr-un vârtej inimaginabil de amețitor; popa cutare îl chema - vezi dacă nu am in ziduri in altar microfoane s-au perindat unii azi noapte pe aici- circa X, colonelul X vezi Petrov daca nu am microfoane in birouri in ziduri - securitatea ne joaca feste. Barbulescu șeful capitalei îl chema acasă , la un paharel amical si la un control mititel, Ion Dichiseanu un real prieten, o pleiada din ministerul artelor si culturii il chema mereu la teatre la cinematografe, directori din toate ministerele, directori din telecomunicatii din televiziune si radio. securisti la vedere il chemau la un sfat la o idee de intelegere a unor fenomene. O gigantica enciclopedie despre cum era controlat fiecare de fiecare, despre cum se descopereau trădări și trădători.
Mi-a interzis categoric sa scriu vreodată ceva despre munca lui, însă cu orice risc trebuie sa fac acest lucru acum când simt ca lucrurile sunt mai dramatice decât atunci. nu are certificat de revolutionar a refuzat categoric p oricine l-a sfătuit să guste din beneficiile șmecheriilor, desi asupra lui in acele zile s-au tras focuri, are si citeva gloante amintire, dacă nu era un director să -l trinteasca la pamint ar fi murit.
se întâmplase chiar în noaptea spre dimineața zilei de 24 cind a tipat la mine pentru prima dată , in acea zi palatul telefoanelor a fost ciuruit bine, noroc de cladirea construita de Americani.Iliescu luase controlul puterii câtorva sisteme de forță, trag concluzia ca nu armata a tras întrucât un tun de tanc ar fi străpuns ferestrele palatului, voia pe celelalte puteri să le lase fără posibilitatea de comunicare. Televiziunea si radiourile transmiteau prin retelele de telefonie specială trebuiau păzite si respectate de naționaliști adevărați. Clădiri care au fost puternic ciuruite de afară si de tancuri si de mitraliera cu focoase, cu mai știu eu ce dracii militare care antagonic se numesc arme de apărare.

razboiul psihotronic a inceput in Romania la revolutie cu angrenajul tuturor companiilor draconice mondiale altfel numit armaghedon, nu s-a consumat in Romania si nici unde s-a extins in perioada de 60.000 de ani de existenta umană cosmică .
2000 de ani reprezinta un ciclu gravitational astrologic al unei singure constelatii. acum se suprapun energiile a doua cicluri care se confruntă se reprogramează pentru noua dimensiune , insemnnind finalul metamorfozei. acum doua mii de ani nici o armă materială si spirituală nu avea forta celor de azi. azi oamenii pot fi ghidati prin hipnoza colectiva, dar si prin forta de orientare socială .
arma - ghedon. arma ghidonată de energii conventionale si nonconventionale.


Cit despre mine marturisesc sunt cel mic scriitor din
Uniunea Scriitorilor din Romania.
Nu ma compar cu Mircea Dinescu , insa pentru nimic in lume daca as fost "mare ca imagine" precum el desi intii a fost portar la Uniune, mai apoi a vansat la bibliotecar, nu m-as fi intors cu toate mecanismele fie ele si armele spiritualității la 359 de grade sa pup in fund pe iliescu, ( termenul de pupincurici este al lui numai el trebuie sa stie ce înseamnă dacă il folosește repetat ca o banda stricata) cel care a fost deseori vinovat ascuns pentru dizidentii de pe vremea comunista. Nu as fi dat din coate pentru paminturi si conace sa tradez mari personalitati ca Ana Blandiana, Ioan Alexandru, acum serveste moguliada vintu si-l face pe presedintele Basescu oale si ulcele pentru ca are spectaculoasa tarie si strategie exercitata ani la rind pe valurile oceanelor lumii printre marii rechini si caracatite mondiale.
oare cine este scotocitorul prin dosarele securitatii si a aflat tot felul de chestii din mecanismul uneltirilor, al iscodirilor al tradarilor, cgici prietene, oare nu se numeste mircea dinescu, astfel ii poate santaja pe toti si toate doamnele care au cazut in plasa securitatii de teama; metempsihoza este constructia involutiva a termenului ma tem. gingania sufletului care a fost mircea dinescu nu se mai teme de nimeni este un ostas in oastea dracului, dupa ce a fluierat in biserica si a vazut cum moartea citeste ziare si dosare si cinismul mortii l-a cuprins si pe el.
Om demn si curajos cu toate greselile pe care le-a recunoscut,in baile de multime, care are tăria aproape singulara sa se lupte cu niște partide politice abjecte, de mai mare rușinea. ar trebui ca dracii invinsi cu coada intre picioare sa se tirasca fuguta spre unde au depozitele de bani. ar trebui ca toti cei ce inca nu sunt draci de tot ci mai au ceva in capatina sa se aseze pe cuget in spirit Romanesc amiabil, ajunge cite milioane de oameni au murit fara nimic pe ei, pe strazi, dati afara din spitale de medici care iubesc banul mai mult decât iubesc jurământul lui Hipocrate. dracii bisericilor să mai ia pe ei și straie albe, ne-au speriat de tot cu vrăjile și făcăturile, prea sunt urâcioși cu bărbile care le acoperă eventuala seninătate. cu 300 .000 de gângănii la biserica cu 1 milion patru sute la administrativ, cu aproape cinci sute de gângănii senatori și deputați un milion de albinuțe nu pot trai. din cind in cind elicoptere de uz agricol incepind chiar de dupa revolutie arunca peste paduri si peste cimpii si peste ape milioane de litri de substante toxice aduse de unii nebuni din Romania, contra unor sume modice de la uzine chimice din germania, franta, italia, ai dracului prieteni care ne ucid până și flora absolut nevinovata, care ne exploatează la maximum toate averile , halal prieteni cărora le-am dat pâine si grâne si dulceturi si inteligenta creatoare si salvatoare in toti acesti doua mii de ani.
- Maestre Caragiale, despre justiție ce sa mai spun nu se vede coane Leonida, mă ții de multa vreme pe umărul tău uriaș dar nu se vede justiția și nici armata, nu se mai vede nimic, și nu sunt amețită ca cetățeanul turmentat.