poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-01 | |
Încă mai ceri o bucată din tăcerea unui ticăit de stele, în realitate strada e un corp zgomotos, răzvrătit, nelegiuit în mare parte. Strada e o femeie de moravuri ușoare care-și ascunde masca de păcat sub o rochie de regină... este suficient de răpitoare în minciuna ei încât noi toți alergăm ca orbii după autografe existențiale.
Îți zgârii fața de fondul de ten și dai la lumină o epidermă săracă, lași rochia roșie să se piardă în alunecarea dunelor de nisip, inhalezi azurul de sticlă tăind ceața țigării din plămâni, verși un ocean de mâl în inimă și cazi în vid. Vidul unor mâini înfometate de hormoni ce glisează de-a lungul reliefurilor tale feminine -deși în timpul scurt al lucidității tale te întrebi dacă mai ai ceva din feminitatea iconică a vremurilor apuse- și te îmbraci în abis pentru 1... 2... 3... 4... 60... 70... 120... 180... secunde; apoi... zgomot... trotuare dezgolite de istorie, pietre aruncate în purpură în memoria justiției... un altfel de vid. Primul e carnal, al doilea e tectonic... restul, cine le mai știe!? Tu... ești prea amețită de seringa plătită scump... iar la urma urmei, nu te-ai deghizat în stradă ci ești opera pură a unei dragoste maternale si paternale ieșită din comun! Tatăl tău ți-a protejat inocența cu mâinile lui oarbe si bolnăvicioase; mama ta ți-a injectat fericirea peștilor contra unui viitor asigurat. Și nimeni nu a fost atât de prețuit, așa cum ai fost tu când îți lăsai jucăriile să privească corecțiile oferite mamei, și apoi ție... un lanț de pilde morale pe care îl porți la gât și pe spate. Ai uitat de cât timp ești pe cartoanele de chips-uri, ah! și ce ai mai mânca!!! Te târăști pe tocurile de tinichea aurită și intri în iureșul nopții, mereu prin smoală... pe care o ai pătrunsă și în sânge... vrei mâncare, și ceva cald care să reducă din singurătate... ceva... ce există doar în cărțile pentru copii... îți târșii visele îmbibate de alcoolul ce-și risipește pânzele molcom ca un cântec de leagăn... Ah! Lumină! Poate le prince charmant sau poate ceva de mâncare și ceva cald... și visele tale fac semn... "Hy! What can you offer me?"... "Dreams..."... "How much?"... "Ceva cald și mâncare..."..."OK!Get into the car!" Seringa cere o bucată din tăcerea unui ticăit de stele... ți se oferă vidul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate