tot ce nu pot scrie într-o poezie toate
frustrările emoțiile tainele clișeele
le bag în paranteze rotunde și le
arunc aici în poemul negru

nu vă arăt niciodată
puteți citi nu veți înțelege nimic
nici eu nu pricep mare lucru

***

poemul negru seamănă cu un dragon
care-ți zboară prin ochi
dacă întinde aripile
clipești

negru

chiar și acum
când citești nici nu-ți dai seama
îți așezi privirea în straturi fotografiezi
întregul clic clic

clipești nu-i așa?
poemul ăsta ți-a intrat în ochi
ca un fir de praf ca un corp străin
de jur împrejur
deschis/închis desfaci noaptea ca pe
o banană prea coaptă

negri
ochii tăi albaștri
negri
ochii tăi căprui
:)

(poemul negru/nu reflectă lumina/vede totul în negru/face albul negru/mănâncă pâine neagră/când ține post negru/bea vin negru/la preț negru/face zile negre/rasei negre/are ochi negri/inimă neagră/răpește negrese/coacăze negre// ziua se-nvelește/cu negură// să fie neguros /obscur/alunecos/ când iese din timp/tace/ascute lama cu vârf curbat...)

poemul negru vine tiptil
tiptilește furișește
să te calce pe nervi prietene
să streseze/agaseze

mie mi-e negru de poezia de azi
mi-e ceai și mai negru de poezia de mâine
nu mă chinuiți cu noi teorii

***

eu știu că poemul negru are o sclipire în ochi
să privească în sine
face și desface
știu că negrul poemului negru pâlpâie ca un drum
pe care calci fără să vrei
poemul negru te înghite are nevoie de tine
să-l luminezi

clipești?
e dragonul acela, mai știi?