poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-02 | |
Limba română actuală sau contemporană, LRC, are multe pofte. Dar ea nu-i gurmandă, fandosită. Utilizatorii ei sunt așa, dacă mănâncă mult…. și nu prea se șterg după aceea.
Prima dintre ele apare, ca la câinele lui Pavlov ori în „Câinele și cățelul”, când ni se țipă-n urechi extrem de cinic, dacă revendicăm ceea ce ni se cuvine: - Mai pune-ți pofta-n cui! Auzi, frate, să ne-agățăm de-un gard cureaua…, ce s-o mai purtăm, dacă am strâns-o până s-a rupt! Ni se mai spune ironic: - O să creadă atunci vecinii că ești destul de gras… Răspunsul corect ar fi: - Ce să spun, curelele care nu te mai încap le-arunci ori le iei tot mai lungi, însă vezi că le-adună pe ascuns nevastă-ta ca să te bată cu ele când vei ajunge strâmtorat… A doua poftă a românei actuale, a LRC-ului, este servirea. Fiți amabil – auzim deseori – am pe cineva… S-a întâmplat să facă o prostie… Nu, că și ăia l-au nedreptățit. Știți, anturajul… Șeful, prea aspru, poate îl înduplecați… Dar e ceva de pomină, toți fac la fel, iar noi să rămânem ultimii oameni?!... Astfel că presiunea oalei-minune din jur te face să cedezi… Și te vei numi, de-atunci încolo, fripturist, la fel ca ei! Răspunsul corect ar fi: - Dar ce, nu vedeți? Aici e chiar autoservire! Duceți-vă la altă casă… A treia poftă a românei – de care nu scapă mulți, cărora le scapă multe, precum nu se scapă ușor de râie – este a o da cotită, dar nu de unul singur, ci a o șterge de la o datorie împreună cu gașca. - Nu și-au găsit proștii, cine știe ce facem noi acum? - Las’, contorul se-nvârte singur, nu-i nevoie să-l învârți tu singur! - Ce, mai suntem pe vremea lui Ceașcă, să depășim normele pentru metrou și Victoria Socialismului?! Răspunsul corect ar putea fi: - Qui prodest? Mie. La o mie de alți cetățeni. Eu îmi fac treaba. Dacă n-o fac acum, mâine poate nu mai sunt… Colegi rămânem în veci, dar oameni… A patra poftă a românei actuale este a-ți urmări interesul până la a nu-ți mai vedea fesul ori lungul nasului de vrăjitor Samanta ori Oz. - Du-te, bagă-te pe sub pielea lui, insistă, pune piciorul în prag… Trebuie să reușești. Calcă, fără milă, și peste cadavre! Fă din rahat bici, să te știe de frică, dacă nu, ajungi rău, băiete… Sunt șmecheri mari pe-acolo, fii tu șmechérul șef. Nu te feri de lucrurile compromițătoare la care te-ar pune șefii, ci de consecințele în care te bagă pe gratis colegii și subalternii tăi! Fii șiret mare, nu șiret rupt, murdărit de toți… Răspunsul LR just trebuie să pice-n cap așa: - Dar mai scutește-mă de recomandări, că nu plec de-aici cu una cu două! Ce te stresezi tu în locul meu, vrei să primești salar’ dublu? A cincea poftă a românei de baștină este a unora care vor să te facă să dansezi boogie-woogie (bughi-ughi) după cum ți se cântă. Ba mai vor să inviți la dans chiar și pe fina, vărul, mama mare, pe ai lor, să le rezolvi mici chestii, să ai răbdare cu toate cele…, să n-arăți că vrei s-avansezi, ci să-i vezi mai întâi pe ei ce mișcări fac… Adică: apleacă urechea bine, nu sta de-o parte, implică-te, vezi ce mai afli, băiete, orice loc de muncă are și-o agenție de informații, nu știai? - Dar ce, n-ați găsit un alt maestru de dans sau de ceremonii? Mai puneți la concurs și acest post. Eu nu iau și răspunderi de agent. Orice firmă are și-un cărăuș. Găsiți căruța, faceți rost de cai, pentru că eu n-am pregătirea să stau de șase ori pe capră și să stau să înjur, să bârfesc… A șasea grijă ori apetit pentru româna recentă-rețetă este corectarea obsesivă, corijarea fără motiv, perdaful într-un cuvânt... Ai sau nu dreptate, dacă ești șef peste unii, distruge-i cu vorba, nu-i lăsa, ține-i din scurt tot timpul, săpunește-i, rade-i ca pe mama lor în „Dacă vreau să fluier, fluier!”… - De ce să nu stau liniștit și să discut cu toți frățește? Vorba dulce mult aduce, iar cuvântul îngăduitor al șefului îl aduce oricum în birou, pentru a fi sfătuit, pe cel care mai are de învățat… Ce urât sună zicala noastră “Meseria se fură”… Ba se învață, de la unul la altul, prin viu grai, nu tăios, tare-n clonț… LRC – după ce treci cu bacul se-nvață altă română. Nu de alta, dar poți ajunge la Silistra, la Cabul, nu? Poate îți vei îndesa dopuri speciale pentru urechi. Ce fel de româno-bulgară ori româno-găgăuză-pachistaneză auzi la granița dintre vârstele tale și-ale istoriei, mamă Doamne! Codul manierelor degustării LRC, de parcă ai bea un vin spumos vara, poate continua la infinit… Sunt practici nepermise, goliri de sticle fără pahare, stropșiri ale limbii române de către toți românii, pociri conștiente, perverse, care trebuie să înceteze definitiv, altfel vom ajunge să nu mai vorbim aceeaș limbă niciodată. Și vremea aceea parcă s-ar apropia… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate