ce ger era atunci, la mal de mare,
amândoi , doar noi pe dig cu pescărușii
îți amintești povestea noastră când
mi-ai spus că-mi vei arăta drumul scurt și
mi-ai arătat cerul și-ai întrebat:
mai știi ce m-ai întrebat?
ce vezi? ai intrebat tu,
iar eu ti-am zis: văd luciri, văd stelele

și tu m-ai întrebat: unde-i steaua polara?
și eu ti-am spus: nu departe de carul mare
și tu mi-ai arătat în carul mare două stele
ți le aduci aminte?
și acolo s-a întâmplat primul nostru sărut...


ai spus: le vezi pe cele două, ce apropiate sunt?
și tu ai venit până ți-am simțit respirația și-ai întrebat:
atât de aproape?
iar eu ți-am spus: precum cele două, eu Algor, tu Mizar
împreună spre infinitul stelar...

și te-am întrebat: iți aduci aminte luna amorului?
și tu mi-ai grăit în soapte: Aprilis, clipa întâlnirii aștriilor,
atunci ne-am întâlnit pe urma Ursei,
când pe plajă făceam câte un pas...

m-ai știi iubito când te-am întrebat:
de unde ai luat tăcerea, să cânți în mine mângâierea?
iar eu ți-am grăit în taină: de unde cei doi stelari
și-au mangaiat graiul și și-au atins buzele,
prin susur, infinit nesfârșit, nedescris
liberi în zbor, și doar atât iubire!