MACI ROȘII

Cartoforul, Perechea bătrână, Perechea tânără, Vânzatorul de păsări, Criminalul, Curva, Clovnul nu sunt doar personaje, ele fac parte din noi, cu totii suntem concomitent sau nu, oricare din personajele de mai sus. Nașul înseamnă Autoritatea, Judecata lumească si de Apoi.
Ideea e de a ne asuma conștient păcatele, să acceptăm ca și noi suntem „urâti”.
Să nu aruncăm cu pietre!

Locație-vagon tren

Cartoforul
-O iubești și acum, nu-i așa?
Bătrânul
-Îmi impun asta, ce mai am de făcut?
Cartoforul
-Mă dezamăgești, cum să-ți impui? Ori iubești, ori nu!
Bătranul
-Repet, îmi impun, e singurul lucru pe care mai pot să-l fac. Și ea face același lucru. Totul e mai ușor.
Cartoforul
-Aș fi vrut să găsesc la voi iubirea aceea mare, pe viață. Ar fi fost frumos și reconfortant ptr mine.
Bătrânul
-Dar e o iubire pe viață.. sincer, mă enervezi, ne iubim și nu trebuie să demonstrăm asta nimănui, cu atât mai puțin unui străin.
Bătrâna
-Tinere, vezi macii aia roșii?
Cartoforul
-Da, mi-au atras atenția de cand m-am așezat.
Bătrâna
-Ei, bine, sunt pentru mine
Cartoforul
-Și de ce nu-i țineti lângă voi? Dacă sunt ai tăi, ia-i!
Bătrâna
-E mult mai plăcut să-i privesc și-apoi, sunt roșii.
Vânzătorul de păsări
-Șincer, eu credeam că sunt ai curvei, ca a venit cu ei doar ca să credem noi că a condus-o cineva până la tren.
Bătrâna
-Tu să-ți vezi de pasarile tale, nu încerca să gândești pe seama macilor mei
Clovnul
- Tu spui că sunt ai tăi, văd că Bătrânul tău aprobă tacit…ciudat e că eu am fost primul aici și ei deja erau…
Bătrânul
-Ce știi tu, clovnule, de cum se dăruiesc macii? Ei nu se dau odată cu aplauzele, așa cum ești tu obisnuit…ei se lasă înainte….
Vânzătorul de păsări
-Deși, e posibil să fie și ai tinerei…tânărul pare un tip cu maniere
Curva
-Așa e, e un tip binecrescut. Dar dacă macii sunt ai ei sunt și ai mei.
Bătrâna
-Cine îi vrea, sunt ai lui
Vânzătorul de păsări
-Aha, să înteleg că acum nu mai susții că sunt ai tăi?
Bătrânul
-Macii sunt ai femeii.dacă îi vrea, îi are.
Tânăra
-Tu, clovnule , ai dăruit vreodată flori unei femei?
Clovnul
-Dăruim fiecare ce avem.Eu dăruiesc bucurie, de exemplu.
Bătrânul
-Nu, tu dăruiești tristețe.Nimic nu e mai trist decât o mască zâmbitoare.
Curva
-Așa e, nimic nu e mai trist.
Vânzătorul de păsări
-Tu, curvo, să taci! Asta e culmea, să-ți dai chiar tu cu părerea despre ce e trist și ce nu.
Curva
-Eu nu am spus ce nu e trist.
Bătrânul
-Macii roșii există peste tot la finaluri
Clovnul
-De acord
Curva
-La final de gest, de privire, de vers, de poveste? Nu cred… macii roșii există doar la începuturi
Clovnul
-Și cu asta sunt de acord
Vânzătorul de păsări
-Mda, gășim șimboluri peste tot…poezia își are rostul ei, mă rog, ar fi culmea să dezbatem pe tema asta tocmai în tren…
Bătrâna
-Ba tocami, acum e bine, să dezbatem, așa uitându-ne pe geam…cum totul trece repede, cum lăsăm în urmă
Clovnul
-De nu ar fi macii roșii ai vânzătorului de păsări? O fi îndrăgostit, lui îi e rușine să-și arate sentimentele și d-aia i-a pus pe furiș înainte aici, pe canapea…și a venit ultimul, ca să nu bănuim nimic
Vânzătorul de păsări
-Nu comentez


Clovnul
-Hahahaha, aici voiam să te aduc… să însinuezi prin tăcere că ar fi ai tăi…te cunosc vânzătorule de păsări….patronul meu e tot ca tine și acționează la fel…și el e tot un vânzător de păsări…
Curva
-Toți patronii sunt vânzatori de păsări
Vânzătorul de păsări
-Și tu, curvo, ești tot un vânzator de păsări. Dacă macii sunt ai mei, îi primești?
Curva
-A, la tine sunt scumpi toti macii! Eu nu iau macii care mi se cuvin, eu îi iau doar pe ăia care rămân. Dar cel puțin sunt adevărați, nu sunt din plastic ca ăia ai clovnului…
Clovnul
-Hahahah, de ce sunt ai mei mai puțin adevărati, doar ptr că nu miros?
Vânzătorul de păsări
-Clar, tu, clovnule, ai ieșit din schemă…ai recunoscut…e evident acum că macii nu sunt ai tăi, tu ai doar d-aia din plastic, fară miros….
Clovnul
-De unde știi tu, vânzătorule de păsări, că ăia sunt adevărati? I-ai atins, i-ai mirosit?
Vânzătorul de păsări
-Uită-te la zâmbetul meu
Criminalul
-Cred că vine nașul
Bătrâna
-Oooooo, vorbește și criminalul..credeam că dormi
Clovnul
-Chiar mă gândeam…tu nu arăți chiar așa fioros…dacă ti-aș da nasul meu, ai avea același succes
Criminalul
-Toti de aici, daca ar avea nasul tău, ar avea același succes…clar, vine nașul
Bătrânul
-Ar fi frumos dacă ne-ai ucide pe amandoi… noi doi, același sfarșit…și macii roșii la capătai…
Bătrâna
-Da, macii sunt la finaluri
Criminalul
-Vorbim după ce trece nașul
Tânăra
-Dar trenul ăsta nu trece prin nici un tunel?
Tanărul
-Unul lung-lung…
Bătrânul
-Ar fi bine, ar fi momentul potrivit să ne ucidă…
Clovnul
-Am iubit tare cândva…și ea m-a iubit…în vis, m-am și căsătorit cu ea, am avut și copii parcă, nu-mi mai amintesc exact…oricum, eram împliniți….dar ai ei, fiind putred de bogați s-au împotrivit….și ea a murit de inimă rea…de-atunci macii sunt din plastic, ca să reziste
Curva
-Eu cand o să mă mărit, o să fie clar din dragoste și o să mă feresc să am socrii bogați…
Criminalul
-Cred că am decis! Macii sunt ai mei !
Vânzătorul de păsări
-Hahaha, imaginați-vă ce tablou, un criminal cu un buchet de maci în mână…
Criminalul
-E culoarea săngelui
Curva
-E culoarea pașiunii
Bătrânul
-Nu vă legați de culoare, nu are nicio relevantă
Vânzătorul de păsări
-Sunt doar niște flori

Clovnul
-Sunt vii
Vânzătorul de păsări
-Păi ziceai că sunt de plastic, cum să fie vii?
Clovnul
-Doar ai mei sunt din plastic, dar macii sunt vii
Curva
-Ca și iubirea ta
Clovnul
-Ca și iubirile tale
Vânzătorul de păsări
-Trebuie stabilit foarte clar ai cui sunt macii
Cartoforul
-O să fie într-un final ai mei, trebuie să fie ai mei
Curva
-Mă uit la tine…ești relativ tânăr, relativ arătos, ai ochi inteligenți…ce motive de tristețe ai?
Clovnul
-Curva are dreptate, ești trist
Cartoforul
-Dragii mei , confundati lucrurrile…eu sunt doar în așteptare…aștept să mi se întample,cu asta mă hrănesc.Speranța mă ține viu, ea mi-a construit lumea , cu ea adorm, imi dă un sentiment de bine, mă incită, pot astfel să respir.
Vânzătorul de păsări
-Pot să te întreb la ce dracu speri? Ce vrei să ți se întâmple? E legată de dragoste, bani său putere? Și eu mă gândesc la bani, dar doar la ăia pe care îi am azi , uneori și la cei pe care o să-i fac măine
Clovnul
-Hihihi, poate la putere…eu cunosc ce înseamnă puterea, scena îți dă sentimentul ăsta minunat


Curva
-Clovnule, scena e pentru actori, tu nu ești decăt un circar. Eu, de exemplu, chir dacă nu sunt acolo, sunt o actriță mai desăvărșită decat tine, trebuie să fiu alta în fiecare zi, spre deosebire de tine, care te prostești mereu la fel deși publicul e același.
Tânăra
-Eu cred că speră la marea dragoste, vă înșelați amarnic să credeți că cineva speră o viată că într-o zi să fie puternic. Dragostea îți dă putere, puterea nu-ți dă dragoste. Recunosc, e ușor patetic ce spun, dar nu poți vorbi despre dragoste decât la modul ăsta! Curva are lumea ei și clovnul e impotent.
Bătrânul
-Și eu am visat toată viața la marea dragoste… deși ea a fost zi de zi cu mine, am tot căutat-o. nu sunt nebun , știu ce spun, la final e foarte important să crezi că ai iubit și ai fost iubit sublim.
Bătrâna
-Așa e, macii spun totul
Bătrânul
-Am aruncat toate ciornele și am trecut pe curat iubirea.E alba, tânără.Și se ia cu toată vegetația lumii la trântă în căutare de maci roșii.Albul caută roșul.Asta e și esența procreării. Întotdeauna albul caută roșul. Deși miroase a maci, ea tot alba va rămâne.
Tânăra
-Frumos…
Curva
-Foarte frumos…
Cartoforul
-În adolescență, eram un geniu al fizicii…profesorii mă lăudau, îmi prevesteau un viitor strălucit.într-o zi m-am oprit brusc și definitiv. Și de-atunci am început să sper, fiecare seară mi-o faceam incredibilă visând, nu puteam să mă opresc din visăre, era o chestiune de viață și de moarte, dacă mă opream, conștientizarea timpului mă ucidea.
Criminalul
-E mult mai ușor să fii ucis simplu, profeșionist, fără zbucium și pseudotrăiri de geniu neințeles. Asta e menirea mea, să ucid. La mine fișă postului e clară, cartoforule identitatea ta e incertă ca și proprietarul macilor roșii.
Vânzătorul de păsări
-Macii se vând bine în orice anotimp. Categoric, fiecare dintre noi o să susținem că suntem proprietarul!

Curva
-Eu câștig destul, nu vreau să-i vând.
Nașul
-Bună ziua! A, relaxați-vă, știu că nu aveți niciunul bilet, am trecut doar să vă sălut…ce nu înțeleg eu e că sunt atâtea vagoane goale și voi v-ați așezat tocmai aici, langă buchetul ăla de păcate!
Vânzătorul de păsări
-Ce păcate? E doar un buchet de maci roșii
Nașul
-Tinerețea trase jaluzelele lăsănd toate metaforele să intre-n casa.Fiecare metafora se așeză cuminte la locul ei așteptandu-și cu răbdare rândul la trăire.Numai una nu-și gasea locul și nici sensul până când el o prinse și o rosti pe nerăsuflate. Eu, cel care dețin controlul și judeacata, am decis să dau păcatelor dimenșiune și culoare. Macii sunt păcatul.
Vânzătorul de păsări
-Clar, sunt ai curvei
Tânărul
-Său ai criminalului
Criminalul
-Parcă Bătrânul susținea ca el i–a dăruit bătrânei…
Bătrânul
-La vârsta noastră? Flori? HA-ha! Noi suntem liniștiți că avem libertatea asteptării..Nu ne-o complicăm cu gesturi inutile.Să-i studiem cu atentie, e posibil să fie din plastic, nu-i așa clovnule?
Clovnul
-Și dând lianele la o parte, dădu de lumină.Șovăi puțin pentru că nu era obișnuită cu lumina naturală.Păși sfios, cu mirare de copil și se lăsă încălzită.Și lumina era mirată pentru că de când se știa nu mai avusese parte de cineva pe care să-l încălzeăscă. Și ciudat, chiar și pentru un joc de cuvinte, Lumina era acum mult mai luminoasă. Aștia sunt macii mei, Bătrânule! Aia de acolo sunt sigur ai Vânzătorului de păsări, el ne vinde și păsări și flori și iluzii și noi cumpărăm, cumpărăm, cumpărăm.
Vânzătorul de păsări
-Clovnule, când deții ceva, îl ai asupra ta. Crezi că dacă erau ai mei, îi lăsăm de izbeliște, acolo, pe-un scaun? E poșibil să fie ai perechii tinere. Și eu, în tinerețe, să nu râdeți, mai dâruiam flori.
Tânăra
-Mă faci să râd. Marea parte a timpului, de când ne-am urcat în tren, noi am făcut dragoste, asta e păcatul nostru, nu avem nevoie de altele.Noi ne știm, trăim intens iubirea… ca să-ți mai spun că iubitul meu nu are bani pentru a-mi dărui și altceva în afară de trup și suflet…De ce mă fixezi, cartoforule? Vrei să-mi spui ceva? Său sunt ai tăi?
Cartoforul
-Cartoforul își puse cuminte papucii langă ușă și intră.Camera nu-i era deloc străină.Avea senzația ca el o construise. Ferestrele erau mari, luminoase și cu privirea spre cer.Așa cum le schițase el în planurile de tinerețe.Se așeză comod în mijlocul ei și își aprinse ultima inimă.După care aruncă foarte conștient pachetul abia desfacut.Eu o să iubesc cândva.Atunci o să dăruiesc maci. Acum nu e cazul.
Nașul
-Macii sunt ai voștri, ai tuturor! E decizia mea, nu aveți cum s-o schimbați!
Bătrânul
-Mda, eu cu soția mea nu avem altceva de făcut decat să acceptăm.Asta nu schimbă cu nimic finalul.
Criminalul
-Ar fi trebuit să vă ucid înainte de asta…
Clovnul
-Pentru mine finalurile sunt frumoase, asă că accept decizia, nu vreau să mai trag de timp, vreau finalul! Finalurile înseamnă apluze!
Curva
-Începuturile sunt mai frumoase decat finalurile!Începuturile te fac să te șimti frumoasă, dorită…Cred că finalul cel mai îngrozitor trebuie să-l aibă cartoforul…cand pierde chiar și speranța!
Cartoforul
-Nu, eu nu vreau un joc lung, dau în schimbul acestui jeton banii mei, biletul meu de tren, hainele mele, sufletul meu și tot ce mai am la mine!
Nașul
-Hahaha, și sufletul? Adica , la rândul tău, vrei să câștigi suflete?
Cartoforul
-Nu, vreau să pierd, trebuie neapărat să pierd…Dumnezeu mă va ajuta să pierd …Doar așa voi știi sigur ce am de pierdut…
Nașul
-Și dacă tu ești caștigătorul?
Cartoforul
- Voi coborâ în prima gară și voi vinde păsări, său mă voi prostitua său voi distra copiii său voi ucide oameneni la întamplare.
Nașul
-Din păcate, nu ai opțiunea asta! Trenul vă merge continuu, fără staționări inutile. Aici nu mai există finaluri, tocmai de aceea nici nu v-am amendat că n-aveți bilet! Nu vă sfătuiesc să vă împrieteniți, ar fi plictisitor să fiți prieteni la un drum continuu.

Nașul ia buchetul de maci roșii și părăsește vagonul.