poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-08 | | în nopțile zgribulite, Buna descânta cenușarul după care sufla spulberând părerile de rău rătăcite apoi se apuca să construiască tronul cel mic învelit ca o arcadă de sala tronului și uite așa, pleca ea de la așchii și țincușe proptind cerul cenușii cu un butuc trainic și curajos culcușea între trepte trupul uscat iască umbrit de o boare de ulei și cu pași socotiți și tremurați strămuta lumina din candelă către tronul de domnie la-nceput lumina se prefăcea că leșină iar Buna îi făcea vânt ușurel, așa ca de alint până ce Domnița deschidea ochii jucăuș și începea să sară alergând de colo colo atunci Buna mă îndemna s-o-ncerc suflându-i ghicitori la ureche și eu o-ntrebam și ea-mi răspundea-îmbujorată săltându-se să-mi sărute vârful genelor atunci Buna închidea ușa iar fumul scăpat din lanț dădea ocol până nimerea hornul și o lua pieptiș, strecurat, până sus de unde își dădea drumul în hăul întunecat trăgând toată lumea după el până în preajma moșului cel lipicios și la gene pofticios. eu alunec, adulmecând fuior de tămâie, străbat calea visului până hăt, dincolo de marginea cerului de unde, zicea Buna, începe împărăția lui Dumnezeu și pentru că-i plăcea și lui mirosul de cetină și lemn curat la suflet (Buna spunea că El nu suferă minciunile și d-aia nu strica fumul cu arsură de ziar) lăsa iarna porțile cerului deschise să audă lemnul prevestind nașterea și arsura din inimă iar în nopțile când îi mai trecea năduful, stelele se arătau fără frică fulguind a poveste și a jăratec trosnind și-nvârtindu-se-n loc, făcându-și culcuș de cenușă în nopțile zgribulite fumul țese potecă de la cer la pământ luna bate sfioasă-n geam, candela face semne Buna se lipește la pământ ascunzându-se o dată, și încă odată și încă mult visele se-ndemneamnă la joacă alergând fumul destrămându-i pânzele încurcând fuioarele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate