Gândurile scrijelesc pereții somnului,
sparg barierele voinței, difuzându-și
în toiul nopții, ideile, aspirațiile,
într-un mod cât mai democratic.
Politichia visează supremația
manevrelor de culise, dorind
o moțiune sau să mai pună de-o lege
austeră, cu ecou întru posteritate,
mai un calcul de ridicare la pătrat
al vreunui fond de-ntrajutorare,
sau zâmbind malițioasă visează
numere noi de prestidigitație.
Hălăduiesc în tandemuri cu elita
business-menă, protejată strict
de tentaculele invizibile ale înaltelor
foruri, mai dau un tun alții strigă
săriți hoții dar gândurile visează
în voie, norodul credul, mai în râs
mai în plans, visează și el democratic
la cât” labor” pe bietele ființe ce
ostenesc în fotolii din pluș, ridicând
două degete, votându-le simbriile
fabuloase. Visele nu se opresc, plutesc
și dedesubtul umanității prin catacombele
cu alte destinații, unde aurolacii prizează
resturile din doza zilnică, să poată visa
și ei în voie, la o borsetă doldora cu bani,
pesemne, a vreunui pensionar ieșit până
la farmacie să-și cumpere pilulele
de inimă rea, altfel adio vis la punctul
de pensie, majorat sută la sută.
…………………………………………….
Deh, și câte vise ne sunt spulberate,
de marile taifunuri, dezlănțuite acerb
în legi fără puncte de sprijin, iar altele
prea alambicate, ca niște perdele din
tull, să acopere conținutul duplicitar.
Visăm uneori cenzurat, alteori visăm
ce ne-am dori mai mult, aproape
niciodată, realitatea nu se reconstituie.
Bunăoară, personal visez,
ca într-o zi, politichia să-și împartă
de bună voie, acumulările, tuturor pensionarilor,
iar mie să-mi revină o ramă aurie și niște
lentile cu dioptrii duble, să pot vedea
mai bine noul cvartal de apartamente,
unde vor locui noii aleși. Dar iată, am
început să am fiori, de când vecinul
(tot pensionar) de la șase, mi-a spus
aproape tumefiat, că a visat,
cum odată cu pensia a primit și țidulă
pentru plată a impozitului pe vis.


7 aprilie 2010