Se simte miros de primăvară și aici. Soarele își caută loc să pătrundă cât mai aproape de suflet și să se poată oglindi în voie în apele lui limpezi și cristaline, și nu va lăsa ca întunericul să te cuprindă și nimic să nu înțelegi din viață. Altfel te vei ofili înainte de vreme dacă nu vei ști să-ți hrănești sufletul cu o porție cât mai mare de curaj și să pășești cu demnitate mai departe.
Poți să reclădești un alt tărâm al iubirii, mai trainic, mai frumos, și să reziste împotriva vijeliilor sau uraganelor care vor cuteza să-ți zdruncine temelia a tot ce-ai durat până acum, cu trudă și sacrificii.
Deschide-ți sufletul, vindecă cât mai repede, cu toată făptura ta biruită și bolnavă, rănile ce n-au apu- cat să lase brazde adânci.
Deschide cartea inimii (uitată de unii pe niște rafturi prăfuite), filă cu filă, și lasă și pe alții să citească, fără temeri și prejudecăți.
Adaugă alte pagini noi acesteia și pune suflet în fiecare literă sau cuvânt.
Privește mai atent în jur, la lucrurile pe care încă le iubești, la cei care mișună în jurul tău și seamănă iubire peste tot, ca acum, la început de primăvară, să încolțească și să prindă viață, să rodească.
În derivă dacă ești, adună-te și prinde puteri sporite ca să te redresezi și să aduci a vieții barcă în ape cât mai limpezi și liniștite. Prețuiește-o și învaț-o să se ferească de furtună, căci numai tu poți s-o sfătuiești și s-o strunești. Acordează-ți vioara minții să vibreze în dulce armonie, trăiri și simțiri, poate numai de tine cunoscute, și ale cărei acorduri să le fredoneze și alți îndrăgostiți.
De ce n-ai fi tu acea pasăre măiastră, care renaște din propria-i cenușă mai puternică, mai cutezătoare și care face punte durabilă peste prăpastia adâncă dintre tine și restul lumii.Deschide ferestrele și vei simți acest vânt de primăvară ce va pătrunde în casă și în suflet.