mă întind lângă tine în felul meu bentonic
aud cum crește patul
cum străpunge pereții
și întunericul de afară cu fălcile lui cu tot
ajunge la capătul lumii
acolo unde eu
încep să mă întorc

în tot acest timp
un câine oarecare
îmi transformă pieptul într-o groapă
cu oase
de aici
impresia că am lăsat ceva deschis
habar n-am o ruptură un strigăt
și până dimineață se termină toată căldura.

impresia că am uitat ochii deschiși
toată noaptea
după spatele tău încruntat

impresia că
o moarte își face cuib chiar sub privirile mele
de streașină.