îți vine să crezi va veni primăvara, simți cum se urcă pe spinarea orașului
pe care l-am îngenuncheat de mult într-o dictatură absolută
mai ales că singur și-a purtat străzile și oamenii și noroaiele
ne-a pictat până în adâncimea noastră
într-o singură iarnă

din asta aș vrea să mă pot desmorți, să-mi întind oasele ca pe un pod gigantic de la un capăt la altul al lumii
și să trăiesc de parcă aș avea milioane de suflete

și să mușc aerul să-l mușc cu adevărat
până în pântece.

de ce
nu vreau să ies din zăpadă
când a devenit pământ negru
murdar
în care ne-am camuflat cu toții,
atâția ucigași fără o victimă
fără nici o armă în mâna nimănui
fără să am curajul s-ascult

măcar primăvara urcând șarpe-ntregit în coloană.