Zburând spre înălțimi,
la incredibila altitudine,
șiruri de cocori
mânați de destine
spre țărmuri însorite,
bat ușor din aripi,
intenționând să evite
furtuni infernale!....
Oare, cine i-a înzestrat
cu aceste capacități
instinctuale?

Le-ai înțeles dorul?
le-ai auzit strigarea?
le-ai ascultat fiorul,
înfruntând apriga moarte
în drumul lor prin noapte?

Trecând prin grele încercări,
căutând un țărm însorit
iar dacă n-au avut
un bun conducător
mergând în necunoscut
foarte mulți cocori
pe drum s-au pierdut?

„natura elimină orice rebut!”...
aceasta se plătește în Univers
și nu uita tu, omule, revers.
când tu cerșești o mână
de pubere din soare
când ceri o mână de argint
din luna ce răsare!
când însetat și tu visezi
spre țărmuri însorite
prin drumul tău în noapte
prins în agonia morții
și viața ta se stinge
ca flacăra torții.

În zadar, în rugă,
ai dori, acum eternul cânt,
Osana Cerului Sfânt,
de n-ai îngenunchiat
în vecernii sfinte,
de n-ai băut cu sete
din roșu elixir,
suferința Sa de laur
turnată-n crucifix,
din al Cerului tezaur,
te pierzi pe drum, în noapte,
alunecând și tu
în fioroasa-i moarte.


"Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așază cuibul pe vârfuri neajunse?
El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".

"Și Iov a răspuns Domnului zicând: "Știu că poți să faci orice și că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă. Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înțelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și nu știam. Ascultă - ai spus Tu iar - și Eu voi vorbi, te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri. Din spusele unora și altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă". (Iov. Cap.39 și 42.)