E 00.01. Teoretic se cheamă dimineață. Practic, tocmai ai deschis ochii. Peste câteva secunde te trezești că ai fost agresat sexual pentru prima dată : doctorul ți-a tras o palmă la funduleț. Mai trec vreo două minute. Habar nu ai cine ești, unde-ți sunt chiloții și nici nu-ți pasă că te piși pe tine. Gata, ai primit un nume. Oficial exiști, evidența populației știe de tine. E unu noaptea (pardon, dimineața). Lumea din jur e entuziasmată până la lacrimi pentru că tu ai învățat o filosofie primordială despre sistem : de fiecare dată când cazi, trebuie să te ridici și să mergi mai departe. Tic-Tac. Te bucuri că încă poți să țipi fără să fi privit curios. Acum poți chiar să-ți exprimi sentimentele prin sunete universal valabile. Lumea te înțelege dar încă îți vorbește cu voce subțire, de sus. A mai trecut o oră. Ești în stare să te îmbraci singur, cu șireturile e mai greu, nu știi să citești ceasul, dar primești o bulină roșie în piept pentru că ai reprodus întocmai visul pentru care o să pierzi toate orele de azi : o casuță, o grădină, cațiva copăcei și soarele galben în colț. Ehee, dacă-ai știi cât de repede o să înveți să desenezi ploaia. Þi se ia ursulețul din brațe și te trezești că trebuie să cari până după-amiază un teanc de cărți și caiete. Îți mai răpești câteva minute - ai crede tu că-s de pauză - în care încerci să înghiți cu greu cele câteva responsabilități. Tot aici, în timp ce te chinui să mesteci, dai de primii tăi prieteni, niște omuleți care crănțăne între dinți o juma' de porție de regrete. Puțin mai încolo observi că lângă tine se așează o fetiță care miroase frumos. Poftim, nici nu-i trecut de 10 dimineața și tu renunți la jucării pentru plăcerea de a ține pe cineva mai mare în brațe. Dacă ai noroc o să vă găsiți timp într-o oră să experimentați vreo trei secunde de orgasm. Dar ce te faci că după câteva minute, noul tău ursuleț a învățat să plângă. Hopa, uite-o lacrimă! Ai și uitat cum era. Poți sufla degeaba, că de data asta nu mai trece. E trecut de amiază. Ai scăpat deja de cărat cărțile, poți începe adevărata muncă. În secundele astea care trec, începi să râzi de cei treziți puțin mai târziu decât tine și începi să vezi cu ochii tăi ce înseamnă expresia "s-a făcut târziu pentru mine", pe fețele personajelor tale preferate, rând pe rând. Dar tu tot nu ești în stare să înțelegi că peste câteva ceasuri va trebui să te întorci acasă, căci de câteva secunde s-a trezit un personaj care are nevoie, la rândul lui, de un ursuleț mare, mare care să aibe grijă de el. Se lasă seara, e târziu, tu fugi prin ploaie spre așternuturile proaspăt călcate. Te dezbraci de hainele care poartă mirosul întregii zile, fumul de țigară imprimat în ele îți trezește prea multe amintiri. Îți iei pijamalele (de când te știi ți-au plăcut astea cu ursuleți), care păstrează în ele parfumul de dimineață devreme. Tragi plapuma peste tine, e frig, tremuri... ssst, gata dragă jurnalule, văd că ți-e somn, ațipești... Nu te întreba dacă are happy-end, îți voi citi restul poveștii mai târziu...

...deși mă îndoiesc că voi mai apuca.