poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-03 | |
Te-am așteptat o viață întreagă.
Te-am căutat zi de zi, seară de seară, până-n noapte târziu prin Universul plin de stele. Abia într-un târziu să aflu, că mereu M-ai iubit, că mereu ești lângă mine, că mergeam umăr lângă umăr în linii paralele. Amândoi purtam câte o cruce în spate îndemnându-mă mereu să urc. Eu mai sensibil, cârteam Tu m-aștepta-I și de grijă-mi purta-I ca și eu, pe a mea cruce s-o duc. Spre zenit, mereu să privesc muntele spre înalt să am tăria să urc tot mai sus… cât e cer senin, că nu-i vreme de stat. Ei… cei din urmă, de mult au ajuns. Tăceam și învățam, să-Þi iubesc cuvintele ce veneau ca un val din oceanul adânc al iubirii Tale”. Cu un strop de magie, mă ajuta-I să renasc din marea de tristete aruncând trecutul din cale. Să evadez din durere, că nu-mi este îngăduit să mă abăt din acest drum. Fericirea nu-mi va fi deplină și visele toate se sting fără speranță, fără frumusețea înțelepciunii fără a Ta "Făclie de Lumină". Nu m-am grăbit atunci să parcurg cu Tine întunericul nopții. Acum singur, Când văd că mă afund Că m-am împodmolit în marea tristeții, mă doare!... Nu pot să Te uit, aș vrea să-Þi cer iertare?!!!... De la Tine, o vorbă bună aș vrea s-aud mereu. În fiece noapte s-aud a Tale șoapte iar zâmbetul Tău să bântuie grădina suflletului meu. Te rog... "Lumină Necurmată" prin rugăciune curată trimite-mi iar Har bucurie neschimbată, și pacea Ta neturburată… De ce a trebuit să pleci, lăsându-mi clipele reci??... Abia am aflat acum cât ești de bun... și cât de bine mi-ar fi fost lângă Tine! Nu știu... de sunt salvat sau osândit regretul meu arde mocnit în mine și-nalț la fiecare pas, suspine, că nu te-am înțeles atunci, atât de bine. Știu că mă aflu, încă în întuneric, dar Te întreb acum cu frică și cutremur oare!... mai am încă o șansă mâine ? Știu!!!...Þi-am greșit! am fost amăgit. Iartă-mă... iertarea Ta va înflăcăra "Albastru Infinit". Poporul meu!... Îți vorbește din nou, astăzi, Cerul. Din nou se îndură, astăzi, Dumnezeu. Astăzi, îți mai dă o șansă, “reflectă la cei bine și cei rău!!!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate