Îmi plouă în gât
inima-mi gâlgâie
a stare de pierdere
și nu văd, simt doar
bătaia cordului
haotic în venele
ce-mi dau să crape.
Din suflet adun ochii
dar unde să-i pun?
pe zvâcnet?
nu ar mai fi nici, măcar
privirea verde în roșu.
Și apoi nu-mi place
cutremurul.
Nu văd deloc
deasupra-mi e gol
și plouă a plumb
e greul nimbului
ce nu mai e.
Mi-e teamă că
sus voi avea, doar
o mare de ploaie
goală în esența ei
așa cum a fost
și ceea ce, am pierdut...