poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-18 | |
O fantezie, un Fanfan, o firimitură, un adevăr spus la timp, lumea are nevoie uneori de adevăr, cu prețul vieții, poți trăi fără mândrie? Cămila bătrână tace. Muzele tac. Fanfaronii cad în extaz. FANFAN FANDEAZÃ. Castanii din cimitir. La marginea orașului. La marginea lumii. Fiecare cu treaba sa. Viermii nu au nici o grijă. Cariul lucrează și el. Frumusețea se ascunde-n sferă și în sacrificiu. Se face seară. Bunule Dumnezeu, reașează lucrurile cum erau la început, când nu exista moarte, nici omor. Cu vidul se taie vidul, spune Doru. Hai să operăm timpul, pe masa spațiului. Aș putea fi extrem de bătrân. Pot ocoli timpul. Tot Doru – „Deschizând sfera, frumusețea ar țâșni înrobitoare și astfel, ne-ar lipsi ceva”. Dacă vei căuta, nu vei obosi. Numai cei care nu caută nimic sunt mereu obosiți. Aleargă odihnindu-te, spune Doru. Puritatea unui vis. Se făcea că eram în America, mă plimbam cu acea imagine din anii 6o, imaginea părea concretă, era un parc cu apă stătută, iar eu o sărutam pe R, îmi venea să plâng de bucurie și de neputința de a crede că totul este real, că ea există, ea mă liniștea, apoi punea totul la îndoială, îi simțeam buzele, familiare, cunoscute, singurul aspect ciudat era impuritatea apei, o apă poluată, tulbure, înspumată de detergenți, pe maluri mizerie, ceva mă făcea să cred că trebuie să plec și m-am trezit, era ora șase, m-am sculat și am trecut la dragul de computer, câine ascultător. Am mintea limpede, cu corespondența nu există nici o șansă de revigorare a ceva total mort. Unde se află planeta înțelepților? Există planeta fără timp? O bâlbâială a văzului. Nașterea mea a fost reușită? Cine știe? Moartea are valori negative. Dar, nu moartea este pericolul, ci îmbătrânirea sufletului. De pildă, când văd zăpada și nu mă mai bucur, înseamnă că am îmbătrânit. Iar eu vreau să fiu veșnic tânăr. Templul Hortensiilor din basmele chinezilor. Niciodată toamna nu fu ma frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte, scria tânărul Arghezi ori poate, mai puțin tânăr, dar se gândea el la moarte? Mai degrabă Malraux, Camus au vocația morții eroice sau accidentale, cel de al doilea chiar pierind astfel.
Boris Marian
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate