am intrat în urma ei fără să-mi mai pese că
sunt atâtea mâini ce mă trag înapoi
am mers docil ca un cățel înfometat
cu umerii supurând, bluza se tot dădea de pe umeri
la fel și încăpățânarea mea de a rămâne acolo
ea îmi dădea să beau ceva de culoarea ochiului
orb
am înghițit până la ultima picătură de deznădejde
ea îmi șoptea aproape strident că e singura ființă ce mă vrea
timpanele mi s-au lățit până la refuz lăsând să
intre în picioarele goale murdare cuvintele ei grele
era un fel de whatever în tot sângele meu
eram eu deasupra ei cu toate cele o mie de mâini
pipăind neputința de a înțelege
ce caut eu aici
sufletul meu s-a desprins de pe umeri ca o capsă închisă prost
atunci m-am ridicat fără să-mi mai pese
că ea sta încordată
și nesatisfăcută
m-am uitat înapoi

de aici în jos începe cerul