pe la jumatea lunii, cînd intră banii-n cont
și pe la bănci străine încep s-achit din răți
mi-aș încărca pușcociul cu sare-n loc de glont
(pentru că n-am resurse și nici lichidități)

dar nu să-mi trag în țeastă și nici să fac omor
că n-ar avea nici noimă și nici vreun chichirez
să slobod proiectilul spre cei fără umor
din țara lui băsescu apoi să emigrez

dar ce păcat de țară m-ar mai putea primi
pe mine, păcătosul, ascuns după catrene?
mai rău decît de gloanțe, oricine s-ar feri
de ironia acră, de versuri și foneme

așa că dragi prieteni, cu pușca la picior
în spate sau la umăr, să colindăm prin viață
pe marțafoi și loaze să-i luăm în ochitor
cît nu dispar aiurea, precum măgaru-n ceață