Tăcerea doare-ncet și surd,
chiar de mă chinui să te-aud
în jur e liniște ce urlă,
e noapte-n simțuri sus în turlă.
E frig și ceață-ntortocheată,
tăcerea spusă chiar în față...
De am urlat și eu la lună,
a fost tăcerea cea nebună.
De am tăcut, îți urlu-n gând.
doar să îmi taci iubind tot blâd...