Cu drept cuvânt, în Aula (a) Mare a Academiei Române ce găzdui, începând din 11.09.2009, lucrările seminarului „Radiografia unui miracol: căderea comunismului în Europa” alegoria și alegoreza fură în extaziuni.

“...Nici serviciile speciale ale marilor puteri, nici analiștii politici cu mare experiență nu au fost în măsură să prevadă desfășurarea amplă și rapidă a evenimentelor din anul 1989, care au dus la o prăbușire neașteptată de sistem, urmare căreia s-a modificat radical desfășurarea întregii vieți internaționale. / ... / Pe de altă parte, o asemenea transformare radicală revoluționară în viața țării noastre și a Europei, ca și în viața internațională, nu putea avea loc fără cauze profunde, obiective, care au făcut inexorabilă o asemenea schimbare. Este ceea ce eu am denumit, într-o carte de dialoguri, “marele șoc din finalul unui secol scurt” – secolul XX – după aprecierile sociologului american Eric Hobsbawn, fiind considerat un “secol scurt”, care a început cu primul război mondial și s-a încheiat cu prăbușirea de sistem din 1989 și cu destrămarea URSS, în 1991.”, zise Ilie.

Așa că, să vă intre bine în cap cum că: “Pe de altă parte, o asemenea transformare radicală revoluționară în viața țării noastre și a Europei, ca și în viața internațională, nu putea avea loc fără cauze profunde, obiective, care au făcut inexorabilă o asemenea schimbare. Este ceea ce eu am denumit, într-o carte de dialoguri, “marele șoc din finalul unui secol scurt” – secolul XX – după aprecierile sociologului american Eric Hobsbawn, fiind considerat un “secol scurt”, care a început cu primul război mondial și s-a încheiat cu prăbușirea de sistem din 1989 și cu destrămarea URSS, în 1991.”

...

Să repetați asta dimineața și seara!, așa cum remarca poetul Evghenii Evtușenko, participant la forum (martie 2005, Torino, Forum Politic Mondial sub copreședinția lui Mihail Gorbaciov și a lui Giulio Andreotti!), fiindcă Mihail Gorbaciov își făcuse iluzia că, prin perestroică, va putea salva, și, desigur, nu a reușit, dar meritul său constă în faptul că, prin acțiunea sa, este, cred, cea mai sintetică apreciere a rolului pozitiv jucat de Gorbaciov, căci: “...s-a dovedit nereformabil și s-a prăbușit de la sine, printr-o implozie, nu ca urmare a acțiunii unor factori externi, ci datorită lipsei de performanțe – atât în plan politic, cât și în plan economic.”.

...
"... am avut parte – după răsturnarea dictaturii – de o amplă acțiune propagandistică de denigrare, de contestare chiar a revoluției și a autenticității revoltei populare care a generat-o, de fabulații de tot felul, bazate pe anecdotică și senzațional, în locul unor analize serioase bazate pe procesele și faptele cunoscute.".

Hai că-i tare!