În seara asta am tăiat-o în două
o parte am pregătit cina tăcerii aprinse
în noaptea aceasta demențială
unde șoaptele prind aripi, așteptându-ne
la cotitura nopții.
Cealaltă parte am agățat-o de stele
așa pot privi verde, munții, craterele
pline cu cenușa gândurilor mele
consumate lunar în neștiutul celulei,
a neuronului meu albastru, elastic, suplu
și adaptabil în cântul meu sideral...
Aștept emoția întregului:
eu scriu luminat poemul iubirii
ei mușcând probabil din gândurile fierbinți
acel roșu năvalnic precum torentul primăvara,
alții lătrând lunatic, ocupația lor nocturnă .
Toți într-un similar asentiment
în a contempla zâmbetul larg și galben
scop în care scuzăm mijloacele.