pe aripi am gândul tău, scânteietor și neted, iar pe piele au rămas pete de atingeri, moi și sidefate.

am fire de iarbă verde-crud în privire și zâne îmi zumzăie la ureche cântecele pădurii. gaya vibrează ușor sub tălpile mele și spiritul vrea să se avânte în cer, să se piardă în albastru.
e zbor de gâze în toată poiana și galben cald pe fire de păpădie, e un spirit al pădurii, ce se-ncântă în dor de vânt și soare.
mă pierd în vise desenate pe nori, în tărâmuri de dincolo de nicăieri, unde gândul închis nu răzbate.
rătăcind prin păduri vrăjite, mă întind pe pălării de ciupercuțe năzdrăvane și adorm visând la tine...