Îmi făceam proiecția pe cele trei axe
materie, eu și axa gândului abstract.
pe prima axă eram țărână,
pe a doua nu găseam coordonatele,
iar pe a treia eram poet
și căutam o a patra axă
să ma extind
spre o altă dimensiune.
când mi-am dat seama
că nu pot uni liniile
nici măcar plan
am ajuns la presupusul prin absurd
că pot să văd
figura geometică
în oglindă.