|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
￭ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
￭ Gabriel
￭ Calciu și ciocolată
￭ Lupta sorții
￭ Iarna va veni
￭ Pașadine (76 - 77)
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Aforism de spre Artă
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Constantin Brâncuși [Constantin_Brancusi ]
2005-08-12
| |
Înscris în bibliotecă de nicollè pierre
Eu cred că o formă adevărată, în plastică, ar trebui să ne sugereze infinirea. Suprafețele ar trebui să arate, atunci ca și cum ar înainta, încontinuu, ca și cum ar pleca, din acea masă, într-o existență - cu totul desăvârșită și completă...
 |
|
|
|
