Culoarea este simbolul cu care caracterizăm stările noastre sufletești : tristețea are o culoare închisă, bucuriei îi corespunde o culoare caldă, iar mizeria este descrisă în culori murdare.
Inima este termometrul stărilor noastre emoționale : bate intens când temperatura perceperii realității este ridicată și bate normal când serenitatea firii este în concordanță cu o temperatură scăzută în contact cu aerul rece adus de liniștea existențială.
Atribuind morții culoarea neagră și veșniciei culoarea luminii , viața își face cuib în culoarea luminii, cu oamenii ouă atacate de păsările negre ale morții.
Sunt oameni care trăiesc înveșmântați lăuntric în culori negre , cu moartea crescând în ei și cu viața legată cu o ață subțire de ghemul existențial care se rostogolește prin mocirla realității.