Aveți cumva vreo tijă în organism, un cui, o broșă, o schijă, un glonte?… sau poate aveți un corp în afară de acesta care să moară în locul dumneavoastră… Am auzit că ați scris câteva sonete superbe. Ieri la înmormântare cineva le recita și plângea cu o rimă ușor sincopată. Ar fi mai bine să-mi spuneți de pe-acum dacă aveți undeva în corp vreo urmă, vreo femeie sau poate o fată. Ar fi penibil să vă deschidem degeaba când ați putea să muriți singur și nestingherit probabil cu un glonte sau o femeie care v-a traversat plămânul stâng unde chiar mai aveați o rezervă de aer. Lumea asta s-a micșorat de când sunteți aici. Deși nu vă deranjează, vă pot spune că afară nu mai plouă de mult . Veți fi surprins cât de sărat e sângele de grupa dumneavoastră rară cu Rh-ul nehotărât.

Nu-mi mulțumiți, domnule. Sunt medicul dumneavoastră de salon. Nu am decât camera de gardă și un palton. Cred că sufăr de un fel de pripeală. Alerg noaptea pe scări în pielea goală.Rămâne între noi. Eu v-am avertizat că nu puteți să coborâți, dar nici să urcați . E doar privilegiul personalului de a privi din perspective oscilante trecerile în eternitate. Deci, scoateți tot ce mai aveți.

Ultimul lucru la care ar trebui să vă gândiți e cartea aceasta de pe noptieră. Știu că e tot ce v-a mai rămas, dar nu înțelegeți. Ea e motivul dispariției dumneavoastră. Vă micșorați. În realitate nici nu vă mai vede nimeni. Eu am o oarecare abilitate. Scriu și eu versuri. După dicteu…Vă recomand să plecați în vecina din dreapta. Ea e o femeie cu vreo zece copii și cu un singur Dumnezeu .